Performanta vs viata personala

Inca din primii ani de viata invatam continuu, oricat, orice. Ne imbunatatim auzul, vazul, suntem agili si tindem sa tintim cat mai sus. Ne plac provocarile si ducem o lupta continua intre a vrea si a face.

Acest demers incepe, probabil, de la varsta de 5-6 ani (daca aveti cunostinte in Psihologie va invit sa dezbatem, asa putem afla si ce spun specialistii). In orice caz, cam toata viata o petrecem studiind.

Fie ca vorbim de viata profesionala sau de cea personala, procesul de invatare este unul continuu. Trebuie sa impacam provocarile venite din ambele directii si sa aflam care ar fi cheia succesului pentru noi.

Un vechi proverb romanesc ne sfatuieste “sa stam stramb si sa gandim drept”. Pana la urma, ziua are 24 de ore si putem realiza foarte multe. Trebuie doar sa avem incredere. Asadar succes!

Oamenii urmeaza…Oameni

V-ati intrebat vreodata cum ar fi daca la locul vostru de munca nu ati avea un sef ci un mentor?

Si ce ati face daca mentorul vostru ar pleca sa lucreze pentru altcineva si v-ar oferi un job cu acelasi salariu?

Ei bine, asa cum spuneam si in titlu…Oamenii urmeaza Oameni.

Cu totii stim ca ne pastram locul de munca atat timp cat ne aduce satisfactii financiare si profesionale. Este oare suficient sau avem nevoie ca locul de munca sa ne ofere si satisfactii personale?

Oamenii au nevoie de stabilitate. Dar, sunt momente in care alegem sa ne schimbam locul de munca doar pentru a (ne) urma… liderul. Fie ca ne place sa credem sau nu,  cu totii urmarim performanta, in aceasta lume haotica. Ne place sa avem realizari importante, sa fim in top. Insa aceasta nu s-ar intampla daca, intr-o oarecare masura, nu ar fi acesti Oameni pe care, la un moment dat, i-am idolatrizat.

Dansezi?

In comunicarea dintre tine – Furnizor si un Client exista intotdeanuna dilema “adevarului”. Cate informatii ii dai, in ce lumina asezi cuvintele, cum adaptezi discutia rapid in functie de reactiile lui, toate acestea fiind dimensiuni ale comunicarii furnizor-client.

La inceputul activitatii mele profesionale, un Director m-a invatat ca nu trebuie sa-i aduc la cunostinta toate problememe dar cu o singura conditie: “sa nu ajunga la el nerezolvate”. Putem extinde aceasta axioma la relatia cu clientul. Daca te asiguri ca sunt aspecte pe care le rezolvi, fara sa ajunga la el, nu este nevoie sa deschizi Cutia Pandorei mereu.

Modul in care comunicam cu Clientul este in stransa relatie cu durata relatiei cu acesta. Astfel:

  • La nivelul primelor contacte (si contracte) nu trebuie sa existe “nu se poate”. Probabil ca doreste sa inlocuiasca un furnizor. Fii atent la toate nemultumirile clientului in relatia cu fostii furnizori, ai grija sa nu le repeti. Retine-te de la a critica furnizorii pe care ii inlocuiesti.
  • La nivelul construirii relatiei, atentia trebuie sa fie acordata indeplinirii complete a ceea ce i se comunica, e momentul in care se construieste increderea intre cei doi parteneri.
  • La nivelul unei relatii consolidate, prin comunicare se pot ajusta probelemele ambilor parteneri, clientul accepta si “nu se poate”, stie ca se poate baza pe furnizor. Atentie insa la nemultumiri, pot fi scapate din vedere si se pot multiplica in liniste.

Exista un element important in comunicarea Client – Furnizor pe care am observat ca multe companii nu-l iau in considerare: persoana si nivelul la care se discuta cu Clientul. Discutia Agent de vanzari- Manager General este nenaturala, presanta pentru cel care nu are nivelul de decizie adecvat si irositoare pentru celalalalt.

Comunicarea Client – Furnizor poate fi asemanata unui curs de dans. Incepe cu doi parteneri care inca nu se cunosc dar se calibreaza si, in timp, devin o pereche, cu mici ezitari din cand in cand.