Sa vrei inainte sa poti

Daca vrei sa reusesti trebuie sa crezi, iar daca o sa crezi o sa poti sa faci orice.

Modul in care ne comportam, gandim si actionam influenteaza ceea ce ni se intampla zi de zi. Fie ca vorbim de profesie sau viata personala, setarea asteptarilor este factorul-cheie pentru obtinerea performantei.

Daca in copilarie asteptarile pe care parintii nostri le aveau de la noi influentau modul in care actionam, odata cu trecerea timpului directia influentei se schimba de la parinti la profesori si mai apoi la managerii nostri. Putem observa cum actionam si performam in functie de ceea ce se astepta de la noi. Este o reactie normala intr-o relatie de colaborare.

Fie ca vorbim de raportul angajat-angajator, vanzator-client, trainer-cursant, parinte-copil si indiferent de care parte a baricadei ne aflam trebuie sa tinem cont de acest efect al influentarii si sa il folosim pentru a crea o relatie de tip win-win.

Gestionarea esecului te poate duce pe calea succesului

Am vazut agenti de vanzari intr-adevar talentati, care esueaza, deoarece nu-si pot gestiona si indrepta esecurile si nu din cauza strategiilor folosite incorect, ci din cauza incapacitatii de a trata situatiile in perioade grele.

Stresul, de asemenea, duce la posibilitatea de renuntare la obiectivele lor sau mai rau, de a se transforma in victime. In loc sa-si asume responsabilitatea pentru insuccesul lor, incearca sa gaseasca scuze.

Ce pot face managerii de vanzari pentru a-si creste sansele?Un sfat ar fi:

Oamenii de vanzari trebuie sa invete sa separe “a face” de “cine”.

Vanzarile reprezinta o activitate pe care o faci pentru o viata si cu toate acestea, nu-ti definesc caracterul sau valoarea. Fara separarea acestor 2 elemente “a face” de “cine”, agentii de vanzari ajung sa ia esecul personal. “Am pierdut legatura. Nu sunt facut pentru aceasta profesie. Nu am fost niciodata bun la pus intrebarea potrivita si corecta”.

Agentii de vanzari slabi iau esecul personal, nu-l departajeaza de propriile trairi si adesea nu invata nimic din aceste situatii. Ok, ce pot invata din acest esec? Ce rol ar trebui sa detina? Care parte este atribuita invatarii?

Imi amintesc primul meu an in acest domeniu, atunci cand am fost total debusolata. Unul dintre mentorii mei timpurii, a ajutat la fomarea mea, prin schimbarea perspectivei.  Mi-a spus ca, in loc sa incerc sa inchei un contract cu un client, ar trebui sa merg la intalniri si sa obtin 100 de ” nu dorim sau nu ne intereseaza”. Explicatia lui a fost simpla: dupa ce voi primii 100 de refuzuri, voi invata 100 de lectii mari, voi stii cum sa tratez situatiile, sa le gestionez si voi ajunge pe calea succesului.

Am primit cele 100 de lectii atunci si multe alte invataturi pe parcurs si acum pot spune ca sunt pregatita sa abordez diferit lucrurile. De asemenea am invatat cum sa-mi schimb perspectivele si sa nu ma las influentata negativ, in urma raspunsurilor primite. Daca stapanesti bine aceste lucruri, te vor propulsa acolo unde iti doresti sa ajungi.

Simplitatea ariciului

Extrapoland pe baza unui eseu foarte cuprinzator, Isaiah Berlin a impartit oamenii in doua categorii de baza : vulpi si arici. Vulpile urmaresc multiple tinte in acelasi timp, incercand sa abordeze lumea in toata complexitatea ei. Sunt « impartite si difuze, miscandu-se pe multe niveluri »(Isaiah Berlin) si nu integreaza niciodata abordarile lor intr-un singur concept general, intr-o viziune unificatoare.

Aricii, in schimb, abordeaza complexitatea situatiilor (a lumii, in general) intr-o singura idee, intr-un singur concept unificator, pe baza caruia se vor ghida ulterior in tot ceea ce fac. Nu conteaza cat de complexa este lumea, un arici va reduce intotdeauna toate provocarile si toate dilemele la propriile idei simplificate si (uneori) simpliste. Pentru un arici, tot ce nu are legatura cu ideile (idea) lui, nu are relevanta.

Mergand si mai departe, pentru un arici, conceptul dupa care se ghideaza este generat de intersectia a trei cercuri : primul care descrie ceea ce poti face cel mai bine in lumea asta, al doilea care contine ceea ce iti aduce castigul economic (profitul) zilnic si al treilea care prezinta ceea ce te pasioneaza cu adevarat.

Voi din ce categorie faceti parte – vulpi sau arici ? Ati aplicat vreodata conceptul ariciului asupra propriei vieti ?

Obsesia planului bine facut

Un partener tanar si lipsit de experienta, propune un plan al unei constructii. Proprietarul ansamblului de locuinte este incantat si vede zecile de cumparatori care se vor muta in blocurile sale.

Nimeni nu indrazneste sa contrazica ceva din prezentare, pare un plan la care managerul de proiect a muncit si in care el crede. Oamenii cu experienta zambesc in sinea lor, isi dau seama ca este nerealist.

Obtinerea acordului pentru un plan de la cei care urmeaza sa-l execute este esential. Este nevoie de concentrare in aceasta directie, mai multa chiar decat in cea a construirii planului. Nimeni nu traieste implinirea planului „bine facut”, ci a obiectivului livrat la vreme si in conditii optime.

Am zambit in sinea mea, pentru ca pana la urma vom avea un „vinovat” pentru nerealizarea celor propuse, autorul planului „bine facut”.

Milenarii si memoria

Granitele s-au topit. Pentru noi, „acasa” poate fi oriunde in aceasta lume ». Fara patima si perfect echilibrat, tanarul aflat in dreapta mea a verbalizat ceea ce gandeste (probabil) o intreaga generatie. „Millenials” (sau „milenari” – cum i-a numit chiar el) – caci despre generatia lor este vorba – nu mai idolatrizeaza „iarba verde de acasa”, nu mai tin atat de mult la „pomul care era acolo si acum nu-stiu-cati-ani”. Lumea e a lor – nu doar la figurat – si felul lor de a fi, reflecta tocmai acest lucru.

Ruptura fata de generatiile anterioare este evidenta. Discursurile (uneori prea) lacrimogene legate de „dorul de (a)casa”  – pe care le primim, totusi, cam des de la inaintasii nostri – genereaza o reactie prompta si ferma: Noi (milenarii) va intelegem, insa timpurile s-au schimbat si noi suntem altfel, vrem altceva, functionam diferit.

 Fiecare generatie si-a creat propria soarta. Si, de cele mai multe ori, aceasta a insemnat o negare, o respingere a credintelor si a valorilor promovate de generatiile anterioare.  Probabil, dorinta de a avea un fresh-start, un „punct zero” propriu, amplificata si de contextul (mereu) diferit, a determinat aceasta opozitie continua, generatoare de conflicte. Totusi, de  aceasta data, cu „milenarii”, ceva e diferit.

Fiecare generatie si-a construit propriul sistem de valori. Dar, de fiecare data, chiar daca au daramat constructia anterioara, fundatia a fost pastrata. Radacina a ramas, indiferent de cat de mult si de diferit am evoluat. De data aceasta, insa, eu nu mai reusesc sa vad „radacina”.  Pare ca a disparut. Voi ce credeti?

Sa vrei, mai departe decat poti

In discutii apare tot mai des tema „pana unde mergi cu performanta profesionala si cat esti dispus sa faci pentru ea”. Sunt deja teoretizate unele idei, la nivel public.

Permanent se discuta de „echilibru”, intre timpul liber, familie, sanatate si munca. Din cand in cand intalnim povesti de succes , iar in cele mai multe din ele se combina 2 elemente: munca si perseverenta.

Daca nu ati vazut „Fondatorul”, merita sa faceti un drum pana la cinematograf, este o lectie de viata pentru oricine este antreprenor sau intraprenor.

Avem 3 elemente : munca, perseverenta si echilibru care ar trebui sa fie pilonii activitatii noastre. Daca ne-am dori, am putea sa le conceptualizam “PEM”, cam asa ar face un “speaker international” si l-ar vinde.

Intrebarea este: putem face un cerc al vietii noastre din ele? Ne intoarcem la “popicele vietii” cu care trebuie sa jonglam, pe una din ele gasim: sanatate.

Intrand intr-o sala de sport, orice antrenor iti poate spune ca dezvoltarea musculara “se intampla” atunci cand continui sa repeti miscarile in momentul in care crezi ca este imposibil.  Degeaba faci 14 repetari daca nu mai faci inca 2. Dar si ca trebuie sa faci lucrul acesta de 3-4 ori pe saptamana.

Se pierde echilibrul, nu e asa? Echilibrul, cel putin in modul in care este livrat in multe spatii, imi aduce aminte de media aritmetica, o valoare cu importanta redusa.

Intr-adevar, media aritmetica te fereste de ceva grav, de esec! Dar si de succes…