Nu e KO sa gresesti, dar e OK sa incerci!

Frecvent sunt martori ineficienti asupra modului in care devenim usor manipulabili atunci cand ne sunt induse idei, acceptam usor avalansa falselor nevoi si devenim dependenti de consum. Orice fel de consum; fara a pastra echilibre, mergand galopant spre extreme, intr-o lume a zilelelor noastre care are la pachet presiunea constanta si impovaratoare a gandului ca trebuie sa fim perfecti, ca la carte.

Inca de la varste fragede detinem curiozitati multiple, dar cu suport si siguranta din partea parintilor ca vor fi acolo pentru noi sa ne protejeze in caz ca… . Odata ce am crescut, parca frica de a incerca ne transforma, pentru ca acum suntem si responsabili sau macar asa ar trebui; ori constientizarea faptului ca mai ai si alte variante din care s-ar putea sa nu iesi bine, devine din ce in ce mai prezenta… si de aici scenarii. Gandirea noastra “flexibila si antrenata” catre a largi orizonturi creative reflecta de multe ori concluzii pripite, decizii fara aprofundari in situatii diverse. Adica in mare parte, ne lipseste disponibilitatea imediata de a ne arunca in riscuri, mai ales in lucruri pe care nu le stapanim pentru ca suntem bine in zona de confort. Dar oare nu de aici avem posibilitatea de a invata?

Pana la urma, spiritul de initiativa si dorinta de a cunoaste, de a ne (auto)depasi, de a ne asuma greseli pentru a progresa emotional, comportamental si chiar profesional determina pe parcursul vietii schimbari de traiectorie atunci cand ne asteptam mai putin. Important e sa participam activ, sa invatam asumarea unui esec, sa stim cum sa ne raportam la o pierdere care are toate sansele sa se transforme intr-un big achievement. O asumare a riscurilor pentru a gusta bucuria succesului sau cum bine spune Dale Carnegie: “succesul inseamna sa obtii ce vrei, iar fericirea inseamna sa vrei ceea ce ai obtinut.”

Adesea incurcam dorintele cu motivele pentru care luptam sa le obtinem, insa este esential sa alegem corect metodele prin care ajungem la ele, deoarece sunt general valabile in atingerea scopurilor personale. Asumam ca gresala e omeneasca si ar trebui insusita ca o lectie din care extragem invataminte, iar cand aceasta se repeta inseamna ca nu si-a atins scopul final si inca trage semnale.

Admiterea propriilor greseli e o etapa de baza in abordarea unei cauze care poate fi “pierduta” doar pentru ca ego-ul isi exercita prea multa putere si asupreste orice urma de a “vedea” ca se poate si altfel, ca intotdeauna exista rezolvari, alternative si solutii. Critica si mai ales, autocritica e buna atata timp cat ea nu poarta povara resentimentelor, a lucrurilor neincheiate/nerezolvate cu noi insisne; a frustrarilor continue ce se pot revarsa gratuit, usor fata de cei din jurul nostru. Si atat de necinstit, in definitiv.

Indrazneala incurajata si motiva(n)ta (daca mi-e permis pozitivismul extrem din acest mic joc de cuvinte) poate constitui cheie in evitarea greselilor stupide care pot genera la rand, frustrari coplesitoare; mai ales cand exista experienta incercarilor din care poate ca nu a rezultat un wow, dar a creat exercitiul de a fi prezent in miezul lucrurilor, de a lua contact cu noul si de a insusi lucruri esentiale.

Sursa foto: Google, giphy.com