E atat de rau sa nu “conduci”?

0 Comments/in /by

Exista un apetit (probabil) specific noua – romanilor – legat de abordarea subiectelor de “Leadership”.  Digeram (aproape) orice tip de informatie care ajuta liderul din noi. Inventariem cu sufletul la gura cele “10 lucruri pe care le fac dimineata marii lideri” – poate, poate vom gasi si ceva obiceiuri matinale de-ale noastre. “Numaram ”pasii” pe care-i mai avem ca sa “trezim” liderul din noi. Incercam sa retinem citate “celebre” de la cei care “au reusit” sa devina…leaders, cu speranta ca aspiratia de leadership ne va fi recunoscuta. S.a.m.d.

Sa nu vrei sa devii lider, e deja un sacrilegiu. Te paste ostracizarea, compatimirea de joasa speta (“nu poate mai mult, saracu’”) si eticheta specifica plebei (“e limitat, nu intelege”). Indiferent de visele, aspiratiile, dorintele tale – leadership-ul e de “nepretuit” si de “neinlocuit”. Trebuie sa ai puterea (!) ca in orice moment sa conduci/sa inspiri/sa motivezi pe oricine, oricat, oricum. Daca vrei sa fii doar follower (un termen deja degradant, nu?), esti ca si mort pentru societate. Devii unu din “cei multi” si nu ti mai valorifici potentialul. Dar este, oare, atat de rau sa fii unul dintre cei multi? Oare toti suntem meniti sa fim lideri?

Societatea comunista (in esenta ei cea mai pura) era renumita pentru ca punea binele grupului dincolo de binele individului. Societatea capitalista promoveaza individul si realizarea acestuia, punand pe planul second soarta grupului si binele societatii. Cultura leadership-ului, mai nou, pare ca ia ce e mai rau din ambele: nu exista “eu” in echipa (There is no “I” in team) dar fiecare dintre noi trebuie sa fie un lider (nici mai mult, nici mai putin).

Este oare atat de rau sa nu vrei sa “conduci”?

Simplitatea ariciului

0 Comments/in /by

Extrapoland pe baza unui eseu foarte cuprinzator, Isaiah Berlin a impartit oamenii in doua categorii de baza : vulpi si arici. Vulpile urmaresc multiple tinte in acelasi timp, incercand sa abordeze lumea in toata complexitatea ei. Sunt « impartite si difuze, miscandu-se pe multe niveluri »(Isaiah Berlin) si nu integreaza niciodata abordarile lor intr-un singur concept general, intr-o viziune unificatoare.

Aricii, in schimb, abordeaza complexitatea situatiilor (a lumii, in general) intr-o singura idee, intr-un singur concept unificator, pe baza caruia se vor ghida ulterior in tot ceea ce fac. Nu conteaza cat de complexa este lumea, un arici va reduce intotdeauna toate provocarile si toate dilemele la propriile idei simplificate si (uneori) simpliste. Pentru un arici, tot ce nu are legatura cu ideile (idea) lui, nu are relevanta.

Mergand si mai departe, pentru un arici, conceptul dupa care se ghideaza este generat de intersectia a trei cercuri : primul care descrie ceea ce poti face cel mai bine in lumea asta, al doilea care contine ceea ce iti aduce castigul economic (profitul) zilnic si al treilea care prezinta ceea ce te pasioneaza cu adevarat.

Voi din ce categorie faceti parte – vulpi sau arici ? Ati aplicat vreodata conceptul ariciului asupra propriei vieti ?

Oamenii urmeaza…Oameni

0 Comments/in /by

V-ati intrebat vreodata cum ar fi daca la locul vostru de munca nu ati avea un sef ci un mentor?

Si ce ati face daca mentorul vostru ar pleca sa lucreze pentru altcineva si v-ar oferi un job cu acelasi salariu?

Ei bine, asa cum spuneam si in titlu…Oamenii urmeaza Oameni.

Cu totii stim ca ne pastram locul de munca atat timp cat ne aduce satisfactii financiare si profesionale. Este oare suficient sau avem nevoie ca locul de munca sa ne ofere si satisfactii personale?

Oamenii au nevoie de stabilitate. Dar, sunt momente in care alegem sa ne schimbam locul de munca doar pentru a (ne) urma… liderul. Fie ca ne place sa credem sau nu,  cu totii urmarim performanta, in aceasta lume haotica. Ne place sa avem realizari importante, sa fim in top. Insa aceasta nu s-ar intampla daca, intr-o oarecare masura, nu ar fi acesti Oameni pe care, la un moment dat, i-am idolatrizat.