Obsesia planului bine facut

Un partener tanar si lipsit de experienta, propune un plan al unei constructii. Proprietarul ansamblului de locuinte este incantat si vede zecile de cumparatori care se vor muta in blocurile sale.

Nimeni nu indrazneste sa contrazica ceva din prezentare, pare un plan la care managerul de proiect a muncit si in care el crede. Oamenii cu experienta zambesc in sinea lor, isi dau seama ca este nerealist.

Obtinerea acordului pentru un plan de la cei care urmeaza sa-l execute este esential. Este nevoie de concentrare in aceasta directie, mai multa chiar decat in cea a construirii planului. Nimeni nu traieste implinirea planului „bine facut”, ci a obiectivului livrat la vreme si in conditii optime.

Am zambit in sinea mea, pentru ca pana la urma vom avea un „vinovat” pentru nerealizarea celor propuse, autorul planului „bine facut”.

Performanta vs viata personala

Inca din primii ani de viata invatam continuu, oricat, orice. Ne imbunatatim auzul, vazul, suntem agili si tindem sa tintim cat mai sus. Ne plac provocarile si ducem o lupta continua intre a vrea si a face.

Acest demers incepe, probabil, de la varsta de 5-6 ani (daca aveti cunostinte in Psihologie va invit sa dezbatem, asa putem afla si ce spun specialistii). In orice caz, cam toata viata o petrecem studiind.

Fie ca vorbim de viata profesionala sau de cea personala, procesul de invatare este unul continuu. Trebuie sa impacam provocarile venite din ambele directii si sa aflam care ar fi cheia succesului pentru noi.

Un vechi proverb romanesc ne sfatuieste “sa stam stramb si sa gandim drept”. Pana la urma, ziua are 24 de ore si putem realiza foarte multe. Trebuie doar sa avem incredere. Asadar succes!