Cunoasterea prin auto-actualizare

0 Comentarii/în /de

De-a lungul vremurilor, conceptul de cunoastere a determinat nasterea sa ca fenomen filosofic, cu trecut si totusi extrem de actual, dar si cu perspective de dezvoltare in viitor.

Auto-cunoasterea se dezvolta din inteligenta emotionala spre a deveni un om total, cu posibilitatea de a se implini. Dupa cum afirma Maslow: “ceea ce un om poate fi, el trebuie sa fie”.  Actiunea incepe si se dezvolta cu varsta, prin suma experientelor traite si impartasite si devine o necesitate elementara in procesul actualizarii. Niciodata nu ajungi sa spui ca este suficient sau ca ai descoperit totul.

Evolutia interioara in timpul activitatilor cotidiene naste odata cu satisfacerea nevoilor inferioare (fiziologice, securitate, apartenenta, stima) si nevoi superioare, de autorealizare: acceptarea starilor de spirit, lipsa prejudecatilor, rezolvarea problemelor, creativitate, moralitate. Invatam asadar sa ne descoperim si totodata sa ne si acomodam la schimbarile si provocarile neasteptate.

Carl Rogers subliniaza interesant ca “actualizarea conduce oamenii catre gradul crescut al autonomiei si independentei, largirea experientei si incurajeaza procesele personale din care vor rezulta comportamente pozitive”. Dand locul cuvenit educatorilor, indrumatorilor, mentorilor din viata noastra vom afla si ceea ce ne motiveaza: atat prin cunoasterea de sine si a propriei individualitati, o cautare continua a reperelor ca forma de ghidaj, cat si cunoasterea semenilor.

Suntem stapani pe sine si pe propria viata si putem crea atat mediul de lucru motivant si creativ, cat si adaptarea acestuia la incercarile vietii contemporane.

Persoana care a devenit ceea ce trebuia sa devina va avea perspectivele utile si inovatoare, va fi eficienta si actualizata.

Aceasta transformare de sine perceputa si insusita ca un proces in continua modificare, va indeparta ideea lucrurilor standard, conceputa dupa sabloane care conduce uneori la distorsionarea realitatii. (si care fara sa vrem ne influenteaza modul in care ne percepem pe noi insine, dar si pe cei din jurul nostru)

 

Surse: Carl Rogers- ” Cu cuvintele lui Rogers”/1980, Google, Piramida lui Maslow- conceptul de “ierarhia trebuintelor”  

Addicted to… #workworkwork

0 Comentarii/în /de

 

Un sondaj MyJobs arata ca peste 50% din angajatii romani raman peste program si 12,6% efectueaza ore suplimentare la locul de munca. Ritmul alert al zilelor noastre coroborat cu dorinta de a ne face remarcati in baza muncii prestate, vointa de a ne deosebi fata de ceilalti (fie pentru a urca ierarhic, fie pentru a consolida o pozitie deja ocupata) ne indeamna spre o robotizare a sistemului de lucru.

Vecinul succesului este uneori esecul? Sigur.

Atunci cand se confunda pasiunea, implicarea si daruirea cu obsesia unui lucru (care trebuie facut doar asa, aici, ieri), cand ma confund cu ceea ce fac si imi creez contextul in care detin un control freak si asupra taskurilor in care nu am o implicare directa. Sau poate lipsa acuta de sens pe care o resimte din plin omul de azi si a vietii personale orienteaza catre astfel de surogate si adictii.

Castigul personal reflectat in remuneratia obtinuta sau imaginea pe care vreau sa o arat demonstrand ca e un sunt superom, nu poate sadi in ochii celorlalti reflexia pe care o percep eu. Consideratia pentru mine ca individ sub toate aspectele, ma va face sa dau si eu mai departe… de bine.

Devenim ultracompetitivi, crezand ca binele e acelasi lucru cu bunul de consum intr-o goana nebuna dupa achievementul lucrurilor materiale? De foarte multe ori.

Esecul in plan personal ne determina sa credem ca asa vom echilibra balanta? Nimic mai gresit.

Surprinzator, dar nimeni nu isi doreste un astfel angajat in echipa sa. De fapt un om in primul rand, care ajuns intr-o astfel de situatie, isi va gestiona timpul prost si va determina situatii conflictuale care la un moment dat se vor resimti intr-o lipsa acuta de creativitate; influentand pe termen mediu-lung atat productivitatea cat si valoarea reala a calitatii muncii.

Avem nevoie de o buna relationare, nu doar a fi buni din punct de vedere tehnic cu mecanisme bine implementate. In plus, cine si-ar dori ca intr-o zi sa i se zica: ”go and get some life”?!

Sursa foto: Google

Fie ca-i de bine sau ca-i de rau, nu-mi gresi numele!

0 Comentarii/în /de

In raport cu marketingul, publicitatea este determinata si ea de conexiunea cerere-oferta, sustinand esentialul “cui ma adresez”; publicitatea a capatat un statut de stiinta cu principii fixe si destule de exacte, atat din punct de vedere economic cat si mediatic.

Este un fenomen social perceput ca atare caci influenteaza la nivel de mase, dand directive cu greutate. Finetea sa este o „trezire” catre un indemn de a vedea, cauta, compara si mai apoi, de a cumpara; si mai putin de a impune.

Totusi auzim frecvent sintagma: „Buna sau rea publicitatea e tot publicitate; important e sa imi scrie corect numele”; destul de pertinenta, caci ea are si rol informativ. Se „endorseaza” avand ca garant experienta, competenta si mediul in care aceste lucruri se intampla. Trebuie sa fii vizibil, sa iti faci cunoscut produsul si daca acel cineva are resursele si „know-how-ul”, de ce sa nu profiti?!

Publicitatii i se recunoaste si rolul important de transmitere a mesajului: „above the line” cu elementele conventionale si implicare a presei, tv-ului, radio-ului, cinema, dar si „below the line” folosindu-se comunicarea directa, pr si marketing direct in cadrul diverselor evenimente. Elementul de noutate „through the line” le poate ingloba pe toate cele prezentate mai sus si se poate utiliza cu scopul clar de a sustine nelimitat o campanie de promovare aflata in desfasurare.

Atata vreme cat pentru a crea imagine si notorietate unui produs, se platesc bani grei, atunci si asteptarile sunt pe masura. Insa, produsul trebuie cunoscut in amanunt: sa crezi in el, sa poti scrie despre el si sa poti sa il dai mai departe intr-un proces de vanzare.

Tindem catre un marketing mai bine facut, cu educatie antreprenoriala in progres, dar tot printre primele lucruri de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne aruncam in lupta este ca nu putem face lucrurile oricum si ca nimic nu trebuie sa mearga si asa… 

Sursa foto: Google

Intre brand si slogan

0 Comentarii/în /de

Traim intr-o lume plina de consumerism intens. Ni se intiparesc in memorie branduri, marci si logo-uri; fie ca ni se prezinta in media, pe strada sau in mijloacele de transport in comun, ele se fac remarcate oriunde exista flux, putere de cumparare si nu numai. Ni se comunica si implicit ascultam, deci se creeaza o influenta. Unele atrag, altele resping, insa sensul acestora intra in directa legatura cu o multitudine de elemente care formeaza un sistem. Si niciodata intamplator.

Ne referim la marca unui produs ca semn distinctiv, iar la brand ca la o particularitate a semnului plus suma emotiilor venite din partea celor cui li se adreseaza produsele; si nu in cele din urma, sloganul. Acest ”strigat de lupta” cu care se intra pe piata, acea formula pregnanta cu care te adresezi spre a atrage atentia, intr-un joc de cuvinte cu care sa fii catalogat „catchy”, subliniind si continuitate cu efect durabil; si de ce nu, si stabilirea publicului tinta prin reclame in care joaca vedete sau noii „influenceri” ai zilelor noastre.

Ne lasam manipulati afectiv sau din interes de produsele in fata carora nu rezistam? Da.

Analizam (fara a fi cunoscatori foarte fini) si acceptam ca totul are la baza o strategie bine gandita? Da.

Devenim vulnerabili acolo unde exista o nevoie, unde strategii isi indeplinesc sarcinile cu succes si unde ni se atrage atentia. Cand nu cunosti produsul iti cauti info care iti traseaza alegerile sau mergi drept dupa instinct. Cate oprelisti sa iti pui in fata unui produs care se „arata” atat de interesant? Ceva trebuie sa fie acolo…

Noua dimensiune business vine cu un concept interesant de clientocentrism, acest termen care pune in prim plan satisfacerea nevoilor clientului, afacerea gravitand in jurul lui, tocmai din dorinta de a obtine profit maxim pe urma sa. Acest lucru cumva creeaza obligativitatea spre produse si servicii de calitate, unice si originale, investind permanent in relatia cu clientul, pastrandu-se astfel si legaturi stranse. Intotdeauna, calitatea superioara a ceea ce livrezi sta la baza obtinerii satisfactiei clientilor si implicit profitabilitatii afacerii.

Cu toatea acestea, prinde si mai mult contur abodarea in fata careia iti pastrezi libertatea in alegeri si de a gandi independent atunci cand optezi sa iti achizitionezi ceva. Si apoi, ne propunem invatand zi de zi, sa cumparam eficient, cu reale nevoi si incercand in acelasi timp sa intelegem si marketerii care spun povesti in care sa credem, chiar daca asta are sau nu legatura cu realitatea. Avem nevoie de personaje fictive si imagini fantastice pentru a sti unde ne pozitionam. Face parte din procesul de asimilare a informatiei care vine, se asaza si ia o forma in sistem.

P.S. „Brandul este parte intangibila a afacerii tale. Produsele sunt tangibile (…)”. Dr. Smidt- CEO Google

Sursa foto: Google

 

Sunt fericit cand muncesc?

0 Comentarii/în /de

Fericirea e o alegere. Pornind de la aceasta premisa si ca tot eu imi aleg locul de munca, atunci aleg sa fiu si fericit si in concordanta cu el. Este o utopie?!

Dupa un studiu dezvaluit recent de Eurobarometru raportat la tara noastra, se pare ca sase din zece romani sunt nefericiti la locul de munca. Fie ca se refera la conditiile de lucru, salariul primit sau chiar activitatea pe care o desfasoara, acestia nu isi mai gasesc motivatia, cheful de a munci, de a relationa pozitiv si constructiv cu superiorii si colegii sau chiar de a fi mai productivi in prestatia lor. Asadar, tanjim dupa forma de succes, a mediului propice in care sa ne putem identifica cu ceea ce facem si in care putem lucra cu spor.

Fara doar si poate ne raportam si la ce au ei (strainii) si noi nu?! Capacitate intelectuala exista, (e drept ca uneori mai mult in forma individuala in detrimentul celei colective), poate ca vointa si motivatie mai putina…?! Care ne sunt asteptarile impreuna, dar si separat? Dezvoltarea personala prin/cu cea profesionala, explorarea potentialului, depasirea limitelor, parasirea zonei de confort si transformarea provocarilor in oportunitati palpabile.

Un alt studiu, Manpower ne aduce totusi in atentie ca pentru Europa, primordiala in fata sefilor este increderea reciproca, peste 50% din angajati manifestand aceasta dorinta, pe cand in America de Nord, importante sunt cunostintele temeinice. Si procentele poate ca ne vor surprinde in ordinea importantei lor, insa fericirea si succesul la locul de munca ocupa un loc fruntas cu 26%, urmat de salariu cu 19%, calitatea muncii 18%, respectul si recunoasterea 15%, iar in ultimul rand performanta top, cu 10%. Pentru succesul performantei, medalia de aur merge catre asiatici cu 14%, (cunoscuta fiind determinarea acestora in a se autodepasi), argint catre nord americani cu 12% si bronz pentru europeni cu 8%. Acelasi studiu confirma ca echilibrul intre viata personala si munca este cheia.

“Oamenii sunt multumiti la locul de munca atunci cand ceva ii inspira” .

In completare, psihologii indeamana la activitate intelectuala desfasurata in natura, (prin eficientizarea timpului de lucru) in medii deschise sustinute si de activitati fizice, recreative. Aceasta schimbare a perceptiei, a modului in care ne raportam la ce si cum lucram pare sa conduca catre fericirea noastra. Mai mult decat atat, nici angajatorii nu raman indiferenti in fata noilor tendinte impuse de vest si incep usor, usor sa se deschida si sa prioritizeze si bunastarea angajatilor punand la dispozitia lor: sali de jocuri interactive pentru stimularea creativitatii, eliberarea stresului si surmenarii, servirea pranzului intr-o ambianta degajata, iesiri frecvente in scopul socializarii si relationarii interumane, ba chiar vouchere in sistem de bonificatii.

Psihologul Frederick Herzberg interesat de fenomen, abordeaza aceasta stare de la locul de munca functie de mai multi factori cu influenta asupra starii generale precum ar fi: orasul in care traiesti, stilul de viata abordat, domeniul in care iti desfasori activitatea, comunicarea pe care o stabilesti in raportul sef-coleg, orgoliul fata de un castig mai mare decat al tau sau chiar acea placere de a munci care se poate transforma in rutina intr-un timp x. Atunci cand ai bani prea multi nu te mai concentrezi asupra lor, pierzi ratiunea, si atunci cand nu ii ai, devii frustrat caci ti se pare ca esti neimplinit.

Putem concluziona, citandu-l pe A.M.Peshkov: ”Cand munca e placere, viata-i frumoasa! Cand munca e o povara, viata-i robie”. Prin urmare, alaturi de o atitutine pozitiva, un zambet si dorinta de a gasi solutia oricarei probleme, vom modifica aceasta starea generala si tendinta multora de a nu depasi o situatie aparent insurmontabila, care cu siguranta nu va dura la infinit.

 

Sursa foto si statisticilor: google.ro, digi24.ro, adevarul.ro

Content si social media in marketing

0 Comentarii/în /de

Incepem sa ne familiarizam cu diverse titulaturi, notiuni si denumiri din sfera online-ului- media marketing, buyer persona, contentwriter, content marketing, seo, etc., mai cu seama cu cat toate aceste informatii sosesc catre noi cu viteza luminii in vid… 3×10 la puterea 8 :). Uneori avem intuitia de a le filtra si implementa, alteori ni le insusim by default; obtinem explicatia din mers, lucrand si vorbind foarte des despre si cu ele, admitand in ultima instanta ca deja si-au castigat un rol in viata noastra.

 

Cand ne referim la content, esentialul il reprezinta caracterul corect si coerent al mesajului pe care vrem sa il transmitem. Tonul face muzica, iar cu aceasta abordare marsam cu originalitate, dar si libertatea de expresie care va contura mai apoi, tusa personala. Abordarea friendly castiga din ce mai mult teren in fata conceptelor greu digerabile, mai ales atunci cand nu vrei sa te pozitionezi nisat. Fie ca e vorba de simpla placere a scrisului, a promova sau a vinde un produs, cand vrei eficienta in rezultate trebuie sa fii consecvent, sa te documentezi constant, sa observi ce mai fac si altii-chiar concurenta ta- si sa ceri mai mult si mai mult de la tine si de la echipa cu care lucrezi. Trebuie sa simti placerea scrisului- desi se poate intampla ca inspiratia sa se lase asteptata in unele momente, bucuria de a impartasi ce stii, ce esti, pentru ca asta iti va hrani si ego-ul. De ce sa nu recunostem franc? Poti sa scrii aici, acolo, oriunde… suntem influentati de ce simtim, visam, cunoastem, abandonam, reluam… insa, trebuie gasita masura, parghia prin care emiterea mesajului ajunge in forma dorita catre receptori. Ai un tipar, tesi o poveste si o materializezi in social media; acest mediu aventuros, competitiv si complex, cu eficienta probata si respectata. Cu o infrastructura mereu in plin proces de inovatie, acest spatiu iti permite ca ceea ce livrezi sa fie vazut, auzit, cercetat de mase. Povestea trebuie sa fie credibila, redactata si exprimata original. Ideile bune si elementele utile isi vor dovedi in acest caz eficienta sustinute de cuvinte cheie, strategii de promovare, campanii si discount-uri de produse. Acestea sunt menite sa valorifice produsul cu eficacitate si cresteri exponentiale, alaturi de alte tehnici precum seo, sem. Reclama va ramane sufletul comertului, iar publicitatea bine facuta si raspandita va sustine intotdeauna produsul.

 

Experienta si exercitiul, invataturile din greseli demonstreaza ca abordarea corecta construita pe un raport de incredere intre tine si vizitatori va atrage la un moment dat si vanzarile asteptate, feedback-ul dorit si implicit mult „vanatul“ trafic…

Sursa foto: google.ro

DISCIPLINA- factor externalizator in procesul creativ

0 Comentarii/în /de

Disciplina presupune procesul de cunoastere.

Intr-o lume sufocata de TREBUIE/NU TREBUIE unii oameni isi seteaza repere catre studiu intens, fara a deveni, evident, atotcunoscatori; dar cu dorinta de a transforma acest proces intr-o etapa de identificare, trecuta prin filtrul gandului, al simtului, al lucrurilor cu care ti-ai stabilit o conexiune. Stabilind o relatie buna cu eul, factorii motivationali vor sustine intotdeauna baza catre rezultatul dorit. Asociem concepte prin originalitate si utilitate, dand plus valoare elementelor de noutate ce intra in viata noastra si ajungem sa dezvoltam sistematic idei, totul pentru a ne manifesta creativitatea, uneori inconstient. Caci, mintea umana surprinde, detine capacitatea de a (trans)forma situatii incerte si ciudate in idei propulsatoare si deseori cu efect impactant asupra ceea ce credeam odinioara. Materializarea ideilor poate presupune un proces de durata, insa momentul descoperirii si admiterii lui pare sa echilibreze balanta, iar resursa timp devine atunci o chestiune relativa. ACUM se implica natural…

Asadar, nu punem egal intre determinare si incrancenare, dar dublam avantul de cunoastere, de a da mai departe, calatorind in trecut si prezent, descoperind cine vom fi maine. Plusam ambitia, dezvoltam perseverenta si cautam raspunsurile intrebarilor ce (re)vin, imbratisand cine suntem. Fiecare persoana libera in gandire va alege clar ce o implineste dintr-un spectru vast de emotii, trairi, actiuni si chiar situatii limita. Bucuria lucrurilor propuse va veni in completarea starii de echilibru, iar beneficiile vor fi sedimentate intr-o baza pe care mereu va fi dispus sa construiasca. Exercitiul constant va antrena vointa de a vrea mai mult, de a se implica sanatos, de a creste atat la nivel personal, cat si profesional.

Creativitatea devine astfel, parte a constiintei de sine si o asumi ca un factor eliberator: caci ea ar fi interesant sa fie privita nu ca un spatiu ezoteric, destinat doar celor initiati, ci ca un spatiu deschis sub toate nivelurile, tuturor celor care pot si accepta cu indrazneala si curaj ca orice lucru facut cu suflet si implicare poate deveni creatie…

Creatia ta.

P.S. Dezvolta-ti activitatea creatoare!

 

Sursa foto: google.ro

E atat de rau sa nu “conduci”?

0 Comentarii/în /de

Exista un apetit (probabil) specific noua – romanilor – legat de abordarea subiectelor de “Leadership”.  Digeram (aproape) orice tip de informatie care ajuta liderul din noi. Inventariem cu sufletul la gura cele “10 lucruri pe care le fac dimineata marii lideri” – poate, poate vom gasi si ceva obiceiuri matinale de-ale noastre. “Numaram ”pasii” pe care-i mai avem ca sa “trezim” liderul din noi. Incercam sa retinem citate “celebre” de la cei care “au reusit” sa devina…leaders, cu speranta ca aspiratia de leadership ne va fi recunoscuta. S.a.m.d.

Sa nu vrei sa devii lider, e deja un sacrilegiu. Te paste ostracizarea, compatimirea de joasa speta (“nu poate mai mult, saracu’”) si eticheta specifica plebei (“e limitat, nu intelege”). Indiferent de visele, aspiratiile, dorintele tale – leadership-ul e de “nepretuit” si de “neinlocuit”. Trebuie sa ai puterea (!) ca in orice moment sa conduci/sa inspiri/sa motivezi pe oricine, oricat, oricum. Daca vrei sa fii doar follower (un termen deja degradant, nu?), esti ca si mort pentru societate. Devii unu din “cei multi” si nu ti mai valorifici potentialul. Dar este, oare, atat de rau sa fii unul dintre cei multi? Oare toti suntem meniti sa fim lideri?

Societatea comunista (in esenta ei cea mai pura) era renumita pentru ca punea binele grupului dincolo de binele individului. Societatea capitalista promoveaza individul si realizarea acestuia, punand pe planul second soarta grupului si binele societatii. Cultura leadership-ului, mai nou, pare ca ia ce e mai rau din ambele: nu exista “eu” in echipa (There is no “I” in team) dar fiecare dintre noi trebuie sa fie un lider (nici mai mult, nici mai putin).

Este oare atat de rau sa nu vrei sa “conduci”?