Addicted to… #workworkwork

0 Comentarii/în /de

 

Un sondaj MyJobs arata ca peste 50% din angajatii romani raman peste program si 12,6% efectueaza ore suplimentare la locul de munca. Ritmul alert al zilelor noastre coroborat cu dorinta de a ne face remarcati in baza muncii prestate, vointa de a ne deosebi fata de ceilalti (fie pentru a urca ierarhic, fie pentru a consolida o pozitie deja ocupata) ne indeamna spre o robotizare a sistemului de lucru.

Vecinul succesului este uneori esecul? Sigur.

Atunci cand se confunda pasiunea, implicarea si daruirea cu obsesia unui lucru (care trebuie facut doar asa, aici, ieri), cand ma confund cu ceea ce fac si imi creez contextul in care detin un control freak si asupra taskurilor in care nu am o implicare directa. Sau poate lipsa acuta de sens pe care o resimte din plin omul de azi si a vietii personale orienteaza catre astfel de surogate si adictii.

Castigul personal reflectat in remuneratia obtinuta sau imaginea pe care vreau sa o arat demonstrand ca e un sunt superom, nu poate sadi in ochii celorlalti reflexia pe care o percep eu. Consideratia pentru mine ca individ sub toate aspectele, ma va face sa dau si eu mai departe… de bine.

Devenim ultracompetitivi, crezand ca binele e acelasi lucru cu bunul de consum intr-o goana nebuna dupa achievementul lucrurilor materiale? De foarte multe ori.

Esecul in plan personal ne determina sa credem ca asa vom echilibra balanta? Nimic mai gresit.

Surprinzator, dar nimeni nu isi doreste un astfel angajat in echipa sa. De fapt un om in primul rand, care ajuns intr-o astfel de situatie, isi va gestiona timpul prost si va determina situatii conflictuale care la un moment dat se vor resimti intr-o lipsa acuta de creativitate; influentand pe termen mediu-lung atat productivitatea cat si valoarea reala a calitatii muncii.

Avem nevoie de o buna relationare, nu doar a fi buni din punct de vedere tehnic cu mecanisme bine implementate. In plus, cine si-ar dori ca intr-o zi sa i se zica: ”go and get some life”?!

Sursa foto: Google

Sa vrei, mai departe decat poti

0 Comentarii/în /de

In discutii apare tot mai des tema „pana unde mergi cu performanta profesionala si cat esti dispus sa faci pentru ea”. Sunt deja teoretizate unele idei, la nivel public.

Permanent se discuta de „echilibru”, intre timpul liber, familie, sanatate si munca. Din cand in cand intalnim povesti de succes , iar in cele mai multe din ele se combina 2 elemente: munca si perseverenta.

Daca nu ati vazut „Fondatorul”, merita sa faceti un drum pana la cinematograf, este o lectie de viata pentru oricine este antreprenor sau intraprenor.

Avem 3 elemente : munca, perseverenta si echilibru care ar trebui sa fie pilonii activitatii noastre. Daca ne-am dori, am putea sa le conceptualizam “PEM”, cam asa ar face un “speaker international” si l-ar vinde.

Intrebarea este: putem face un cerc al vietii noastre din ele? Ne intoarcem la “popicele vietii” cu care trebuie sa jonglam, pe una din ele gasim: sanatate.

Intrand intr-o sala de sport, orice antrenor iti poate spune ca dezvoltarea musculara “se intampla” atunci cand continui sa repeti miscarile in momentul in care crezi ca este imposibil.  Degeaba faci 14 repetari daca nu mai faci inca 2. Dar si ca trebuie sa faci lucrul acesta de 3-4 ori pe saptamana.

Se pierde echilibrul, nu e asa? Echilibrul, cel putin in modul in care este livrat in multe spatii, imi aduce aminte de media aritmetica, o valoare cu importanta redusa.

Intr-adevar, media aritmetica te fereste de ceva grav, de esec! Dar si de succes…