Leading people and goals

0 Comentarii/în /de

“Arta” de a conduce presupune asumarea pozitiei de leader: atat prin puterea de a trasa directii, cai spre noi orizonturi, cat si prin gestionarea sanatoasa a starii in fapt.

Aceasta stare de influenta ar trebui sa aiba la baza o buna relationare cu eul, tocmai pentru ca noile tehnici de leadership isi propun restabilirea armonioasa a relatiilor interumane. Inteligenta emotionala vine in suportul celei dobandite prin studiu si efort, explorand mai departe increderea in sine.

Resursa umana, factorul mijlocitor al acestei ecuatii, evidentiaza puterea emotionalului si rolul esential pe care l-a capatat in ultimul timp, fiind unul din aspectele fundamentale in dezvoltarea economica si implicit sociala. In mediul business, emotia nu mai reprezinta un subiect tabu, iar gestionarea si intelegerea acestui circuit, a ajuns sa deblocheze situatii de criza tocmai prin prisma unor astfel de rationamente. Este si teoretic, dar mai ales practic, o imbunatatire a modului de gandire.

Un influencer demonstreaza prin ceea ce este, ce reprezinta, ceea ce poate face pentru ceilalti si ceea l-a adus in punctul in care se afla, ca poate fi urmat. Sustinerea motivatiei si a entuziasmului catre/pentru mase, precum si dezvoltarea potentialului existent sunt trasaturi ce dau nastere puterii exemplului. Formarea si indrumarea celor ce vin din urma, luarea deciziilor intelepte in puncte critice, preocuparea prin ajutorul oferit celorlalti, dar asumarea riscurilor intregesc aceasta imagine, a noului tip de leader asumat.

Pe de alta parte, abilitatea de a-i conduce pe altii presupune disponibilitatea si acceptarea spre o noua etapa in procesul de evolutie, chiar a leaderului. Perfectionarea continua si largirea perspectivelor creeaza o revolutie asupra sinelui si ofera o imagine distincta asupra modului in care ne raportam la cum, cu cine si ceea ce lucram: poate o concentrare mai relaxata, poate un focus direct asupra solutiilor.

Viziunea, adaptabilitatea si perseverenta sunt unelte ale leadership-ului ce constituie la un moment dat, parti din experienta. Alaturi de bucuriile succesului, uneori tristetile esecului, ele trebuie privite ca principii si perspective asupra ceea ce conteaza cu adevarat: coerenta in dezvoltare; acestea trebuie impartasite, date mai departe pentru a provoca si lansa noi oportunitati, asa incat cei care “urmeaza” sa preia corect info ce le parvine si sa aplice cu determinare si ambitie lectiile predate.

A gresi nu e cel mai rau care se poate intampla. “Paguba si nereusita, ghinionul netezesc calea spre triumf”, impreuna fac parte din o etapa a evolutiei, iar a le (re)cunoaste si a invata din ele deja inseamna baza solida catre faza urmatoare.

Sursa foto: Google

E atat de rau sa nu “conduci”?

0 Comentarii/în /de

Exista un apetit (probabil) specific noua – romanilor – legat de abordarea subiectelor de “Leadership”.  Digeram (aproape) orice tip de informatie care ajuta liderul din noi. Inventariem cu sufletul la gura cele “10 lucruri pe care le fac dimineata marii lideri” – poate, poate vom gasi si ceva obiceiuri matinale de-ale noastre. “Numaram ”pasii” pe care-i mai avem ca sa “trezim” liderul din noi. Incercam sa retinem citate “celebre” de la cei care “au reusit” sa devina…leaders, cu speranta ca aspiratia de leadership ne va fi recunoscuta. S.a.m.d.

Sa nu vrei sa devii lider, e deja un sacrilegiu. Te paste ostracizarea, compatimirea de joasa speta (“nu poate mai mult, saracu’”) si eticheta specifica plebei (“e limitat, nu intelege”). Indiferent de visele, aspiratiile, dorintele tale – leadership-ul e de “nepretuit” si de “neinlocuit”. Trebuie sa ai puterea (!) ca in orice moment sa conduci/sa inspiri/sa motivezi pe oricine, oricat, oricum. Daca vrei sa fii doar follower (un termen deja degradant, nu?), esti ca si mort pentru societate. Devii unu din “cei multi” si nu ti mai valorifici potentialul. Dar este, oare, atat de rau sa fii unul dintre cei multi? Oare toti suntem meniti sa fim lideri?

Societatea comunista (in esenta ei cea mai pura) era renumita pentru ca punea binele grupului dincolo de binele individului. Societatea capitalista promoveaza individul si realizarea acestuia, punand pe planul second soarta grupului si binele societatii. Cultura leadership-ului, mai nou, pare ca ia ce e mai rau din ambele: nu exista “eu” in echipa (There is no “I” in team) dar fiecare dintre noi trebuie sa fie un lider (nici mai mult, nici mai putin).

Este oare atat de rau sa nu vrei sa “conduci”?

Oamenii urmeaza…Oameni

0 Comentarii/în /de

V-ati intrebat vreodata cum ar fi daca la locul vostru de munca nu ati avea un sef ci un mentor?

Si ce ati face daca mentorul vostru ar pleca sa lucreze pentru altcineva si v-ar oferi un job cu acelasi salariu?

Ei bine, asa cum spuneam si in titlu…Oamenii urmeaza Oameni.

Cu totii stim ca ne pastram locul de munca atat timp cat ne aduce satisfactii financiare si profesionale. Este oare suficient sau avem nevoie ca locul de munca sa ne ofere si satisfactii personale?

Oamenii au nevoie de stabilitate. Dar, sunt momente in care alegem sa ne schimbam locul de munca doar pentru a (ne) urma… liderul. Fie ca ne place sa credem sau nu,  cu totii urmarim performanta, in aceasta lume haotica. Ne place sa avem realizari importante, sa fim in top. Insa aceasta nu s-ar intampla daca, intr-o oarecare masura, nu ar fi acesti Oameni pe care, la un moment dat, i-am idolatrizat.