Pentru ca asa spun eu…

“Pentru ca asa spun eu…”

Aceasta este o fraza “puternica” pe care (aproape) fiecare copil a auzit-o cel putin o data. Atunci cand acestia sunt criticati, intelesi gresit sau doar neglijati de la ceea ce doresc (fara nicio explicatie), primul impuls al copilului este fie sa izbucneasca in lacrimi fie sa reactioneze fizic, bufnind si traznind mai ales la adresa celui considerat “represor / inamic” (acesta fiind, de obicei, un adult). Ei vor, astfel, sa-si arate durerea (psihologica) si frustrarea.

Dar, cand ai 4 sau 5 sau 7 ani, este aproape imposibil sa descrii in mod elocvent starea de spirit, emotiile pe care le simti. Este mult mai usor sa le afisezi. De aceea, in acele momente particulare, copiii incep sa tipe, sa urle sau sa strige. Ei incep de fapt (in termeni psihologici) sa joace/sa exteriorizeze – “acting-out” – sentimentele/emotiile/frustrarile lor.

Si ghici ce? In lumea adulta, este aproape la fel.

Ca adulti, invatam sa ne abtinem (chiar sa reprimam) sa expunem fizic emotiile noastre (adanci). Incercam sa le explicam, sa le rationalizam cat mai mult posibil. Cu toate acestea, de indata ce cineva “apasa” (mai tare) butoanele noastre (ne irita din ce in ce mai rau), avem tendinta sa ne intoarcem la copilul nostru intern (indignat). Ne “atacam”, si, la randul nostru, bufnind si traznind, ne retragem de la acea conversație sau, dimpotriva, ne razvratim intr-o maniera dura si puternica. Si, mai des decat credem noi, ne protejam lansand o contr-ofensiva. In loc sa intelegem temerile noastre, nesiguranta si indoiala de sine, le blocam si, cel mai important, le întoarcem impotriva adversarul/inamicul nostru.

Nu ati simtit, după o conversație densa, aprinsa si după ce ati avut timp sa va calmati/racoriti, că este posibil sa fi exagerat? Ca unele dintre actiunile pe care le-ati intreprins si/sau raspunsurile pe care le-ati dat au parut (asta dupa ce dupa ce v-ati calmat) exagerate si inflamate, avand in vedere complexitatea subiectului in sine?

Asta pentru ca ati exteriorizat/ati jucat – acted-out – starea de spirit. In acel moment, furia pe care ati experimentat-o ​​a venit din teama ca nu veti obține ceea ce aveti nevoie/doriti, ca nu sunteti iubiti, respectati, ca nu sunt inclusi/acceptati de grup. Nu este exact cum a fost ca atunci cand eram copii, doar cu mai mult “bagaj” psihologic acumulat de-a lungul anilor? Acum suntem adulti, ne putem supara si ne putem razbuna cu mai multa putere si folosind multe alte mijloace. Putem castiga, de data aceasta, lupta – nu ca atunci cand eram copii.

Oh, asta e o iluzie …

Acum, imaginati-va toate acestea pentru un individ intr-o pozitie de conducere. Numarul de amenintari si (eventuale) conflicte creste exponential. Asteptarile mai mari si ambitia mai mare genereaza un nivel sporit de stres si anxietate. Toate temerile, emotiile reprimate gasesc o cale mai usoara de a iesi la suprafata si individul (liderul!!?) este mai predispus sa reactioneze/se exteriorizeze in momente dificile, precum termene scurte, echipe conflictuale, angajati nemultumiti, proiecte stresante si multe altele. La fel ca si in copilarie, descatusarea/dezlantuirea aduce (in cea mai mare parte a timpului) multe dezavantaje si probleme in orice relatie umana.

Evident, ne intrebam daca putem evita aceste situatii cat mai mult posibil sau, cel putin, sa reducem probabilitatea lor. Este greu sa dai o reteta pentru o chestiune psihologica atat de complexa. Cu toate acestea, m-as aventura si as oferi trei elemente-cheie pe care, in opinia mea, ar trebui sa se concentreze oricare individ care doreste sa fie mai bun (si, prin urmare, un lider mai bun). Ca o nota aditionala – acestea sunt, de asemenea, elemente esentiale din filosofia de servant leadership si sunt promovate ca atare.

  1. Constiinta de sine – trebuie sa stim cine suntem. Trebuie sa intelegem temerile noastre, regretele noastre si nesiguranta noastra. Daca nu este posibil sa le rezolvam, trebuie sa invatam cel puțin cum sa ne descurcam. Cele mai multe dintre conflictele si problemele dintr-o relatie provin de la proiectarea emoțiilor initiale/primare “rele” pe “adversar”, emotii care provin de obicei din probleme nerezolvate (lipsa de dragoste, respingere, sentimente care nu au putut fi evaluate etc.). . Sa cunoastem toate aceste lucruri si sa le intelegem vor aduce echilibrul necesar pentru a trai si a performa eficient.
  2. Colaborare – nu suntem singuri. Exista prea mult egoism intre indivizi. Toata lumea vrea sa protejeze – cu orice pret – “interesul propriu”. Legile fizicii sunt destul de clare – presiunea este egala cu forta pe suprafata. Deci, de indata ce “suprafata” este mai mica, presiunea devine mai mare. Abordarea de unul singur a “fortelor” externe (termene nerealiste, bugete scazute, sefi rai etc.) va aduce prea multa presiune asupra individului, făcându-l predispus catre comportamente grotesti. A avea o echipa cu care sa colaboreze va creste “suprafata”si va deturna presiunea, facand-o mai suportabila si mai usor de manevrat.
  3. Vulnerabilitate – nu suntem Super-barbati sau Super-femei. De obicei, furia vine ca un mijloc de a va proteja vulnerabilitatile. Sa inveti sa renunti/ sa “dai drumul” controlului, să fii deschis si sa-ti divulgi sentimentele este un pas urias. In secolul trecut, am incurajat rationalitatea in timp ce incercam sa evitam orice lucru care nu poate fi explicat stiintific (cum ar fi emotiile sau durerea). Prin urmare, orice “rani” care nu au o cauza tangibila (cum ar fi lipsa iubirii sau a respectului) sunt evitate sau “tratate” superficial. Si acestea sunt “ranile” care dureaza si afecteaza fiecare aspect al vietii noastre.

Acesta este doar varful aisbergului, sunt sigur. Emotiile, senzatiile, sentimentele, temerile: toate acestea fac parte dintr-o “lume” care constituie fundamentul oricarei relații fie ea personala sau profesionala. Prin urmare, nu trebuie sa le ignoram, ci sa le intelegem si sa le folosim in beneficiul nostru ca indivizi, in special pentru cei care aspira sa conduca.

Pentru a fi liderul pe care toata lumea il asteapta astazi, trebuie să vindecam “ranile” de ieri sau, cel putin, sa le recunoastem si sa incepem sa lucram la ele. Si aceasta este cea mai dificila decizie pe care trebuie sa o ia oricare dintre noi care doreste sa conduca/sa devina lider.

Esti pregatit pentru asa ceva?  Poti lua o astfel de decizie?

 

Sursa Foto: Google

 

Puterea nu are autoritate

Cine credeti ca are putere dintre cei doi din imagine? Ati spune ca oricare dintre ei are autoritate?

Cred ca raspunsul depinde de definitiile celor doua concepte… si mi se pare ca folosim prea mult in mod inadecvat si interschimbabil cei doi termeni.

Ca raspuns la prima intrebare de mai sus, as paria pe tigru. Tigrul este investit de legea naturii cu putere, puterea de a conduce in lanțul trofic sau un lant trofic din care fac parte si fiintele umane. Legea investeste cu putere, dar poate legea investi si cu autoritate?

Este mai bine sa ai putere sau este mai bine sa ai autoritate?

Puterea este legitimata de lege si de legea naturii. Si, din nefericire, are o relație negativa cu realitatea inconjuratoare – in aceasta relatie, puterea, legitimata de legea naturii, poate valida doar relatii ca: “a ucide”, ” a manca”, “a supraviețui “. Puterea pune de asemenea realitati in sistemele binare: de exemplu permis si interzis, natural si nefiresc, licit si ilicit.

Dar… fiintele umane sunt ratiune. Avem creiere si nu numai creiere primitive, ci neocortex, prin care avem vorbire. Am evoluat sa ne folosim neocortexul pentru a depasi legea naturii și pentru a o inlocui cu propria noastra lege, care ne-ar legitimiza sa castigam puterea, astfel incat, la randul ei, sa o putem folosi pentru a trata realitatea negativ si binar. Simplificata, aceasta este istoria umana si prin aceasta am transformat emotiile si sentimentele in tabu. Tineti minte acest lucru pentru urmatoarea parte.

A doua intrebare la inceputul articolului a fost daca credeti ca oricare dintre cei doi din imagine are autoritate. De data asta, as paria pe om. Poate autoritatea sa anuleze legea, chiar si legea naturii? Aceasta este o imagine adevarata, nu una prelucrata, deci putem să spunem ca da, poate. Autoritatea, in momentul in care am castigat-o, ar putea aduce inapoi echilibrul pe care noi l-am modificat, cand am inceput sa ne bazam exclusiv pe logica și neocortexul nostru, ignorand sentimentele, emotiile si conexiunile noastre.

Ne-am schimbat complet sursa supravietuirii si evolutiei, pentru un mod de viața binar -alb-negru, bun-rau-, care nu este unul natural, uman. Autoritatea ar putea repara acest lucru, intrucat autoritatea implica conexiune, implica lasarea instinctelor noastre sa functioneze. Autoritatea ne permite sa cream conexiune, relatii si sa evoluam impreuna. Deci, puterea nu are autoritate, pentru ca puterea nu a facut niciun efort sa stie niciunul dintre noi sau ceea ce ne inconjoara. Puterea doar a etichetat, astfel incat sa fie ușor sa tratezi totul in mod previzibil. Noi, oamenii, suntem sisteme complexe si adaptative care au nevoie de conexiuni, relatii și legaturi cu alte persoane si alte lucruri din jurul nostru pentru a trai si, cel mai important, pentru a face ceea ce suntem conectati – sa evoluam.

Puterea nu va avea niciodata autoritate. Si ar trebui sa reevaluam daca mentinerea societatii noastre bazata pe putere, in loc de autoritate, este cel mai bun lucru…

Mi se pare ca avem nevoie de o schimbare.

Sursa foto: Google

Nu e KO sa gresesti, dar e OK sa incerci!

Frecvent sunt martori ineficienti asupra modului in care devenim usor manipulabili atunci cand ne sunt induse idei, acceptam usor avalansa falselor nevoi si devenim dependenti de consum. Orice fel de consum; fara a pastra echilibre, mergand galopant spre extreme, intr-o lume a zilelelor noastre care are la pachet presiunea constanta si impovaratoare a gandului ca trebuie sa fim perfecti, ca la carte.

Inca de la varste fragede detinem curiozitati multiple, dar cu suport si siguranta din partea parintilor ca vor fi acolo pentru noi sa ne protejeze in caz ca… . Odata ce am crescut, parca frica de a incerca ne transforma, pentru ca acum suntem si responsabili sau macar asa ar trebui; ori constientizarea faptului ca mai ai si alte variante din care s-ar putea sa nu iesi bine, devine din ce in ce mai prezenta… si de aici scenarii. Gandirea noastra “flexibila si antrenata” catre a largi orizonturi creative reflecta de multe ori concluzii pripite, decizii fara aprofundari in situatii diverse. Adica in mare parte, ne lipseste disponibilitatea imediata de a ne arunca in riscuri, mai ales in lucruri pe care nu le stapanim pentru ca suntem bine in zona de confort. Dar oare nu de aici avem posibilitatea de a invata?

Pana la urma, spiritul de initiativa si dorinta de a cunoaste, de a ne (auto)depasi, de a ne asuma greseli pentru a progresa emotional, comportamental si chiar profesional determina pe parcursul vietii schimbari de traiectorie atunci cand ne asteptam mai putin. Important e sa participam activ, sa invatam asumarea unui esec, sa stim cum sa ne raportam la o pierdere care are toate sansele sa se transforme intr-un big achievement. O asumare a riscurilor pentru a gusta bucuria succesului sau cum bine spune Dale Carnegie: “succesul inseamna sa obtii ce vrei, iar fericirea inseamna sa vrei ceea ce ai obtinut.”

Adesea incurcam dorintele cu motivele pentru care luptam sa le obtinem, insa este esential sa alegem corect metodele prin care ajungem la ele, deoarece sunt general valabile in atingerea scopurilor personale. Asumam ca gresala e omeneasca si ar trebui insusita ca o lectie din care extragem invataminte, iar cand aceasta se repeta inseamna ca nu si-a atins scopul final si inca trage semnale.

Admiterea propriilor greseli e o etapa de baza in abordarea unei cauze care poate fi “pierduta” doar pentru ca ego-ul isi exercita prea multa putere si asupreste orice urma de a “vedea” ca se poate si altfel, ca intotdeauna exista rezolvari, alternative si solutii. Critica si mai ales, autocritica e buna atata timp cat ea nu poarta povara resentimentelor, a lucrurilor neincheiate/nerezolvate cu noi insisne; a frustrarilor continue ce se pot revarsa gratuit, usor fata de cei din jurul nostru. Si atat de necinstit, in definitiv.

Indrazneala incurajata si motiva(n)ta (daca mi-e permis pozitivismul extrem din acest mic joc de cuvinte) poate constitui cheie in evitarea greselilor stupide care pot genera la rand, frustrari coplesitoare; mai ales cand exista experienta incercarilor din care poate ca nu a rezultat un wow, dar a creat exercitiul de a fi prezent in miezul lucrurilor, de a lua contact cu noul si de a insusi lucruri esentiale.

Sursa foto: Google, giphy.com

 

 

Tu ce culoare esti?

Azi ni se ofera optiuni variate si oportunitati multiple de a transforma un hobby in daily job sau si mai interesant: posibilitatea de a-l imbunatati pe cel actual sau de a ne identifica cu acele optiuni de cariera care pot ajuta la (re)descoperirea personala; prin care ne motivam si dorinta ulterioara de a construi un brand personal dispus sa descopere inovatie si evolutie permanenta.

Asumarea sanatatii organizationale presupune pe langa knowledge, si soft skills: angajament, asertivitate, eficienta, etica, negociere; aptitutini personale si sociale intangibile care construiesc trasaturi ale personalitatii ce influenteaza si caracterizeaza relatiile mai ales la locul de munca, acolo unde implicatiile sunt pe mai multe niveluri. Constructia unor astfel de competente in comportamente sunt din ce in ce mai prezente si  se pot insusi prin variate metode, programe de dezvoltare, coaching si invatare formala.

Spre exemplu un test SDI (strength deployment inventory) ajuta in conturarea portretelor in cadrul organziatiilor, identificand tipuri de personalitati reprezentate prin trei culori: rosu-orientati catre rezultate, verde-orientati catre proces si albastru-orientati catre oameni, sau hub-situarea la mijloc prin combinarea elementelor din cele trei culori.  Datele astfel obtinute confera solutii spre a accesa corect abilitatile si competentele persoanelor cu care se lucreaza. Rezultatele obtinute pot usura activitati si in acelasi timp pot imbunatati performanta in munca si o relationare cat mai buna.

Ne intoarcem asadar, la un alt gen de “why” care poate oferi raspunsuri cu privire la cine suntem, de ce actionam intr-un anume mod, care ne este sistemul de valori si principiile dupa care ne ghidam; aceste lucruri corect interpretate pot justifica comportamentele indivizilor si se pot obtine perspective asupra modalitatilor prin care se pot recunoaste punctele forte sau maniera in care cele mai putin satisfacatoare pot influenta ansamblul. Cu alte cuvinte, putem vorbi despre o intreaga viziune asupra sistemului in care interactioneaza oamenii in circuit.

Tehnicile si uneltele folosite pot facilita intelegerea, dar si intocmirea unui plan asa incat acest “yoga brain” sa produca interactiuni cu decizii sanatoase asupra modului in care pot fi accesati oamenii, si mai ales care pot fi adaptate unor nevoi specifice. Tot rezultatele indica si pot antrena o raportare corecta si eficienta asupra unui tip de comportament care atat la nivel personal cat si de grup poate valida in timp productivitate, coeziune. Ne referim la interactiune, gestionarea unor conflicte, procese care pot imbunatati activitati si mai ales din care se pot afla/invata lucruri.

P.S. Keep calm and use your soft skills!

Sursa foto: Google, www.giphy.com

 

  

Schimba(rea)

O asociem deseori cu necunoscutul, provocand un dezechilibru mai mult indus dintr-o teama ca nu stim cum sa gestionam o situatie noua. Desi, ea schimbarea nu isi propune decat poate un upgrade sau alta abordare. Mintea noastra percepe “noul” in schimbare ca pe ceva asupra caruia nu detinem controlul, nu avem putere de a-l contine total, chiar daca asta include si o evolutie personala, comportamentala si sociala.

Efectuata cu pasi mici, fiecare schimbare poate fi insusita astfel incat sa functioneze fara destabilizeze o situatie, individ. Sincer, cui ii plac lucrurile impuse?! Vointa exista sau nu. Lucrul cu ea este un cumul de comportamente si atitudini care ne diferentiaza. Acceptarea schimbarilor (la job, viata personala, societate) presupune un anumit tip de comportament care trebuie propus, asumat si adoptat. Autosugestionarea functioneaza in cadrul schimbarilor personale si poate produce reinventari spectaculoase pentru simplul fapt ca porneste de la metode ce exista in noi, insa trebuie accesate cu dibacie si incredere, in completarea unor alte procese de autocunoastere si autoactualizare cu care se imbina perfect.

Pana la urma noi suntem cei care implementam schimbarile. Stim/suntem partasi la toate info care anunta zilnic tranzitii, restructurari, insa noul tip de abordare din interior catre exterior face trecerea/asimilarea impactului cu mult mai simplu.

Partea buna este ca asa sau si asa putem tinde catre performanta si putem acapara noi info prin parcurgerea experientelor ivite. Cautarea exploratorie si gandirea oportunista inseamna/sunt la randul lor, parti integrate din procesul de schimbare. Gestionarea situatiilor si stapanirea emotiilor (asociate cu primul impact in aflarea unei vesti, fie buna fie rea) sunt repere pe care suntem “datori” sa le cercetam, invatam si apoi sa le aplicam. Ce si mai ales cum trebuie facut asa incat orice schimbare sa se produca lent, fara a crea stari anxioase si disperate?

Constientizarea tuturor aspectelor si asumarea necesitatii de schimbare este un pas important in indepartarea atitudinii pasive, a comportamentelor rutinate si a lucrurilor care functioneaza doar din inertie. Inovatia inseamna evolutie (mai ales intr-un proces de tranzitie), iar orice forma desteapta de promovare a acesteia trebuie incurajata pentru a solidifica repere sanatoase in gandire, pregatire, mai simplu… in viata.

P.S.: Relax, take it easy!:)

Sursa foto: Google

Cum generam idei?

Ideatia este procesul creativ ce are la baza generarea unui numar mare de idei.

Stapanirea acestei arte este conditia sine qua non atunci cand vorbim de proiectarea unor noi modele de business, reinventarea si improspatarea altora sau chiar preluarea unora intr-o forma slab conturata. Tot ideatia presupune generarea ideilor prin cantitatea ce este urmata de o analiza a lor prin discutii, combinarea sau compactarea la un numar mic de optiuni viabile.

Inovatia inseamna “sapaturi” adanci pentru un numar mare de idei inainte de a restrange esentialul cu toate optiunile posibile. Imaginatia creatoare are nevoie de fluiditate prin imaginarea unor situatii, plasticitate prin usurinta de ale aborda, si nu in ultimul rand originalitatea, expresia noutatii prin experiente directe sau indirecte.

Un brainstorming eficient are la baza diverse forme de pregatire. Noul model de gandire se realizeaza din interior catre exterior, explorand oportunitati axate pe valoare si eficienta. Concentrarea impune reguli pentru reusita gandirii vizuale, practic intelegerea esentei prin surprinderea imaginii de ansamblu. Viziunea este importanta, este un declansator de idei, un joc in explorarea ideilor si punerea acestora in practica.

Totusi, intelegerea, expunerea ideilor trebuie sa fie efectuata intr-un limbaj comun care se imbunatateasca comunicarea creativa, originala si mai ales, credibila. Asa incat tot ceea ce se genereaza sa fie inchegat in povesti in care sa ne regasim sau in care ne-am dori sa ne aflam. Aceste calatorii oferite de marketeri (dar nu numai) trebuie sa fie fascinante, spumoase, desi tentatia este de a da forme cat mai comerciale. Adaptarea contextuala este o utilitate in content-ul ce se doreste informativ, educativ sau chiar descriptiv.

Tindem sa cream si sa dezvoltam identitati prin autenticitate, originalitate, spontaneitate asa incat sa asumam valori si preocupari consistente. Suntem participanti activi (uneori si involuntar) la viata sociala, deci suntem influentati de suma experientelor pe care le traversam pe tot parcursul nostru. Combinam declansatori starnind emotii, iar subliminal “umblam” la reactii incorporand toate ingredientele pentru un continut esentializat de informatie.

Sursa foto: Google

Natural awareness

Lumea urbana supusa presiunii trebuie sa ofere si momentul de respiro pentru o analiza sincera… a unei constiinte de sine mai relaxata si apreciativa; dispusa sa faca switch-ul catre interactiuni si spre rezultate naturale.

Suntem aproape siguri ca suntem suma experientelor noastre, mai cu seama cu cat incepem sa ne continem implementand atat sursele de inspiratie provenite din cele mai neasteptate ganduri, cat si forma pe care acestea o iau, o provocare in sine de a umple configuratia. Exersarea acceptarii genereaza un bun prilej de a cauta sensul, de a il crea. El isi are seva in creativitate, deci nu se descopera pur si simplu.

Idealurile noastre se transforma in dorinte, dar sta in puterea vointei sa le armonizam cu:

  • Inovatie prin incrucisarea ideilor, inventarea procedeelor si mijloacelor in care lucram, invatam, visam
  • Receptivitate spre tot ceea ce este in jur, dar nu doar ca simplu spectator, ci si participant activ al activitatilor (prin simt, asumare, responsabilitate)
  • Abordare multidimensionala si pastrarea spiritului ludic
  • Relaxare fara obsesii distructive, ascultare mai atenta si incurajare
  • Sete de cunoastere, dar nu de tot. Unde ar incapea?!:D irationalul si momentele inexplicabile au farmecul lor daca esti capabil sa „let it be”…
  • Intelegerea si acceptarea situatiei cand stii/simti ca trebuie sa „let it go”…

Nu exista reteta perfecta, dar exista ingrediente naturale si simple de care ne putem folosi asa incat, prin incorporarea lor in viata de zi cu zi sa ne cream un gust custom made. Curajul combinatiilor poate fi un succes, un esec, la un moment dat poate ceva perceput ca fiind revolutionar; dar orice alegem presupune test, rabdare, o ulterioara bucurie de a impartasi si mai ales de a (re)forma.

 

Sursa foto: Google

 

 

X, Y, Z. So, what’s next?

Generatia care impinsa de online mai in fata, pare superficiala… Generatia libera, careia nu ii este frica sa se exprime, desi i se reproseaza ca o face stangaci; generatia fata de care nici macar timpul nu mai are rabdare… si cu toate acestea, reprezentantii cu un punct de vedere mult mai clar asupra modului in care se raporteaza la “sky is the limit”…

Trebuie sa admitem ca ei detin resursele necesare pentru a schimba mentalitati, si la un moment dat, poate chiar lumea. Sunt tinerii in fata carora argumentele stau in picioare doar daca au explicatii deschise, flexibile, rapide, capabile sa le satisfaca nevoile curente. Totusi aceasta e generatia care evita constrangerile, incearca si accepta viata mai relaxat pentru a-si gasi drumul, si implicit pe ei (tinerii) insisi.

Incurajarea lor spre exprimarea abilitatilor specifice generatiei din care fac parte, precum si dezvoltarea creativitatii prin metode inovatoare reprezinta inca tentative greu asimilate de “garda veche”. Validarea acestora face parte dintr-un proces de acceptare, insa fara prea multa empatie si nici simpatie😊. Ei sunt influencerii de azi cu o identitate personala care pregatesc generatia Alpha.

Generatia “eu” plina de intrebari existentiale si idealism, familiarizata si influentata de tehnologia digitala acorda atentie constiintei de sine, isi cauta mijloace variate de aprofundare si informare pentru a-si seta borna cu km 0.

Nu acceseaza doar mainstream-ul media si doreste dezvoltare pe cont propriu, se informeaza intens, sustine cauze, proiecte cu responsabilitate sociala, interactioneaza cu oameni din culturi diferite, creeaza legaturi peste timp si in timp.

Neavand convingeri limitative, aceasta generatie vede in hobby job-ul ideal. Iar toate cautarile interioare sunt de fapt, asumari a unor situatii; chiar daca adesea nu i se acorda credit sau atentia cuvenita; compartiv cu alte generatii, ea are indrazneala de apune in aplicare visul, tot ce traieste virtual (ritm, activitati, stil de viata, asteptari si dorinte), jongleaza mixul vietii reale cu social media. Asumat sau nu.

Aspiratiile fac o diferenta in ceea ce ar presupune munca lor. Iar conectarea cu raspunsurile imediate si o comunicare in timp real e o consecinta a evolutiei la care suntem cu totii partasi, indiferent ca recunoastem sau nu.

E generatia consumatorilor si devoratorilor de new entry si ar trebui privita fara atat de multe judecati de valoare. Ea exista si va creste, e generatia de care depinde atat dezvoltarea economica, cat si autenticitatea faptelor in circuit. Insa tine in mare masura si de modalitatea in care este integrata, astfel incat ea sa functioneze in cele mai bune versiuni ale ei.    

P.S. Pledoarie pentru evidenta, acceptare si incurajare. Atat.:)

 Sursa foto: Shutterstock

 

Once upon a… nowadays

Ne descoperim traind propriile povesti… dar si prin ale altora. Odinioara prin viu grai, mai apoi si prin scris. Savuram o poveste bine relatata pentru ca genereaza emotii; acel melanj cu sens care te transpune direct “acolo”…

Acest mod de exteriorizare este instrumentul care ne apropie, prin skill-urile storyteller-ilor ce pot cu adevarat sa comunice, sa nareze transmitand o stare si schimbandu-ne din spectator in participant activ; iar in raport cu marketing-ul, mai ales prin forta unui brand transformat intr-o poveste.

Storytelling/doing-ul este o declaratie strategica care isi propune acapararea unui public tinta, suplimentand valoarea marcii. Te determina sa actionezi in urma unor impulsuri. Aceasta poveste interpretata este importanta pentru ca „vinde” subliminal si face/trebuie sa te deosebeasca de ceilalti din domeniu. Indiferent de mediul prin care aceasta patrunde, este esential ca mesajul sa fie convingator si cu „bataie lunga”. El trebuie sa fie corect inteles, astfel incat sa nu se creeze echivoc si ca cei pe care ii vrei doar ai tai sa perceapa si sa priceapa ceea ce ai vrut sa transmiti; in caz contrar, risti sa nu atingi scopul pe care ti l-ai setat.

Naratiunea trebuie sa detina coerenta si sa te faca sa recunosti ca vrei mai mult: sa afli, sa cauti, sa compari, ca ulterior sa decizi cumparand. Abordarea este cheia in masura in care stii sa profiti de tot ceea ce dispune marketing-ul zilelor noastre. Emotia va naste legatura prin care oamenii se regasesc in ce povestesti onest, inspirational, dar si cu ancorare in real. Conceptul se imprima, desi mediile prin care acestea se transmit se schimba sau se alterneaza. Dezvoltand aceste legaturi profunde, continutul activeaza centrii emotionali, iar creierul asociaza constatarea cu toate lucrurile experimentate: vazute, gustate, traite, simtite…

Cei ce sunt parte integrata in povestea spusa de tine isi capata rolul lor si mijlocesc produsul/serviciul oferit. A analiza totusi concurentii, potentialii si principalii clienti inseamna a acorda atentie maxima in mod constat tuturor instrumentelor mai vechi, mai noi prin care se produce transmiterea mesajului: foto, content scris, voice si video. Digitalul atrage, prin urmare trebuie sa fie adaptat si usor de accesat.

Cine sunt? Ce prefera? De unde provin? Cu ce se ocupa? Care le sunt asteptarile? Ce isi doresc mai mult? Cunoscand aspectele cele mai profunde din interiorul segmentelor asupra carora exista raportarea, povestile vor avea content-ul ravnit, firul prin care se vine la sursa.

Storytelling-ul poate fi asociat cu o dinamica evolutiva, strategica care poate mentine un balans intre trecut si prezent; prin sesizarea povestilor, experimentarea si inglobarea emotiilor, prin empatizare cu viata reala si acceptarea ca toate componentele pot ajuta oamenii sa se inteleaga mai bine unii pe altii.

Sursa foto: Google

TCM- Developing, Asking, Advising

O parte a dezvoltarii vietii profesionale si chiar personale este datorata si formatorilor (fie care apar pur si simplu, fie ca ii alegem prin prisma dorintelor si asteptarilor) cu care interactionam de-a lungul timpului. Iar cand acest lucru se intampla in cadrul unei organizatii, corporatii care isi propune sa investeasca in echipa cu care lucreaza si pe care se bazeaza, atunci lucrurile nu pot decat sa functioneze spre superlativ.

Deseori se fac confuzii asupra termenilor TCM= trainer, coach si mentor, intrucat la un moment dat toate isi propun upgrade-uri pe aceleasi seturi, structuri de invataturi, doar ca ele se aplica separat, functie de situatia la care se face referire.

Asadar, cand ne raportam la trainer, vorbim despre o persoana cu experienta, care ofera informatii intr-un format cu caracter general; conduce discutia, este focusat pe categorii de grupuri, deci abordeaza mase de oameni. Deprinderea si dezvoltarea noilor abilitati stau la baza speach-ului, functii ce urmeaza a fi implementate spre indeplinirea sarcinilor trasate in cadrul activitatii care se desfasoara.

Prin urmare, coach-ul deja reprezinta in sine un stil de leadership si se bazeaza in principiu pe descoperirea potentialului individual; pe langa aceasta, aprofundeaza si exploreaza tot ceea ce s-a acumulat la nivel de info si experienta, oferind o poarta deschisa in comunicarea “unu la unu”. Insa, timpul de actiune asupra situatiei este mai scurt decat cel in cazul mentorului.

Iar daca vorbim si despre mentor, aici lucrurile se intampla pe termen mai lung prin ascultare, abordare intensa si extinsa, o relatie mai aprofundata mentor-discipol, care genereaza atat valoare, cat si castig bilateral. Abilitatile sunt reliefate, teoretizandu-se mai putin si insistandu-se asupra notiunilor acumulate, intr-o maniera mult mai aplicata. Elementul cheie “timp” este focus si el pe axa obtinerea rezultatelor; mentorul incurajeaza, motiveaza, ofera sfaturi si vede in tine ceea ce el a fost odata. Construind pe tine, reprezinti potentialul din care sigur va “scoate” ceva la un moment dat.

Aceasta relatie poate fi determinanta in evolutia fiecaruia (desigur, oricui isi doreste acest lucru), atata timp cat esti deschis, cat ai gasit si rezonezi cu persoana ce iti serveste drept exemplu, ghidaj. Avem nevoie de inspiratie la orice nivel, sa ne auto-depasim si sa functionam mai bine prin puterea exemplului pozitiv si de succes.

Dar totodata si cu speranta de a nu insusi ad litteram nu mai putin celebrul vers: “The more I see the less I know”…😊

Sursa foto: Google, www.jrpayne.com