Nu e KO sa gresesti, dar e OK sa incerci!

Frecvent sunt martori ineficienti asupra modului in care devenim usor manipulabili atunci cand ne sunt induse idei, acceptam usor avalansa falselor nevoi si devenim dependenti de consum. Orice fel de consum; fara a pastra echilibre, mergand galopant spre extreme, intr-o lume a zilelelor noastre care are la pachet presiunea constanta si impovaratoare a gandului ca trebuie sa fim perfecti, ca la carte.

Inca de la varste fragede detinem curiozitati multiple, dar cu suport si siguranta din partea parintilor ca vor fi acolo pentru noi sa ne protejeze in caz ca… . Odata ce am crescut, parca frica de a incerca ne transforma, pentru ca acum suntem si responsabili sau macar asa ar trebui; ori constientizarea faptului ca mai ai si alte variante din care s-ar putea sa nu iesi bine, devine din ce in ce mai prezenta… si de aici scenarii. Gandirea noastra “flexibila si antrenata” catre a largi orizonturi creative reflecta de multe ori concluzii pripite, decizii fara aprofundari in situatii diverse. Adica in mare parte, ne lipseste disponibilitatea imediata de a ne arunca in riscuri, mai ales in lucruri pe care nu le stapanim pentru ca suntem bine in zona de confort. Dar oare nu de aici avem posibilitatea de a invata?

Pana la urma, spiritul de initiativa si dorinta de a cunoaste, de a ne (auto)depasi, de a ne asuma greseli pentru a progresa emotional, comportamental si chiar profesional determina pe parcursul vietii schimbari de traiectorie atunci cand ne asteptam mai putin. Important e sa participam activ, sa invatam asumarea unui esec, sa stim cum sa ne raportam la o pierdere care are toate sansele sa se transforme intr-un big achievement. O asumare a riscurilor pentru a gusta bucuria succesului sau cum bine spune Dale Carnegie: “succesul inseamna sa obtii ce vrei, iar fericirea inseamna sa vrei ceea ce ai obtinut.”

Adesea incurcam dorintele cu motivele pentru care luptam sa le obtinem, insa este esential sa alegem corect metodele prin care ajungem la ele, deoarece sunt general valabile in atingerea scopurilor personale. Asumam ca gresala e omeneasca si ar trebui insusita ca o lectie din care extragem invataminte, iar cand aceasta se repeta inseamna ca nu si-a atins scopul final si inca trage semnale.

Admiterea propriilor greseli e o etapa de baza in abordarea unei cauze care poate fi “pierduta” doar pentru ca ego-ul isi exercita prea multa putere si asupreste orice urma de a “vedea” ca se poate si altfel, ca intotdeauna exista rezolvari, alternative si solutii. Critica si mai ales, autocritica e buna atata timp cat ea nu poarta povara resentimentelor, a lucrurilor neincheiate/nerezolvate cu noi insisne; a frustrarilor continue ce se pot revarsa gratuit, usor fata de cei din jurul nostru. Si atat de necinstit, in definitiv.

Indrazneala incurajata si motiva(n)ta (daca mi-e permis pozitivismul extrem din acest mic joc de cuvinte) poate constitui cheie in evitarea greselilor stupide care pot genera la rand, frustrari coplesitoare; mai ales cand exista experienta incercarilor din care poate ca nu a rezultat un wow, dar a creat exercitiul de a fi prezent in miezul lucrurilor, de a lua contact cu noul si de a insusi lucruri esentiale.

Sursa foto: Google, giphy.com

 

 

Sunt fericit cand muncesc?

Fericirea e o alegere. Pornind de la aceasta premisa si ca tot eu imi aleg locul de munca, atunci aleg sa fiu si fericit si in concordanta cu el. Este o utopie?!

Dupa un studiu dezvaluit recent de Eurobarometru raportat la tara noastra, se pare ca sase din zece romani sunt nefericiti la locul de munca. Fie ca se refera la conditiile de lucru, salariul primit sau chiar activitatea pe care o desfasoara, acestia nu isi mai gasesc motivatia, cheful de a munci, de a relationa pozitiv si constructiv cu superiorii si colegii sau chiar de a fi mai productivi in prestatia lor. Asadar, tanjim dupa forma de succes, a mediului propice in care sa ne putem identifica cu ceea ce facem si in care putem lucra cu spor.

Fara doar si poate ne raportam si la ce au ei (strainii) si noi nu?! Capacitate intelectuala exista, (e drept ca uneori mai mult in forma individuala in detrimentul celei colective), poate ca vointa si motivatie mai putina…?! Care ne sunt asteptarile impreuna, dar si separat? Dezvoltarea personala prin/cu cea profesionala, explorarea potentialului, depasirea limitelor, parasirea zonei de confort si transformarea provocarilor in oportunitati palpabile.

Un alt studiu, Manpower ne aduce totusi in atentie ca pentru Europa, primordiala in fata sefilor este increderea reciproca, peste 50% din angajati manifestand aceasta dorinta, pe cand in America de Nord, importante sunt cunostintele temeinice. Si procentele poate ca ne vor surprinde in ordinea importantei lor, insa fericirea si succesul la locul de munca ocupa un loc fruntas cu 26%, urmat de salariu cu 19%, calitatea muncii 18%, respectul si recunoasterea 15%, iar in ultimul rand performanta top, cu 10%. Pentru succesul performantei, medalia de aur merge catre asiatici cu 14%, (cunoscuta fiind determinarea acestora in a se autodepasi), argint catre nord americani cu 12% si bronz pentru europeni cu 8%. Acelasi studiu confirma ca echilibrul intre viata personala si munca este cheia.

“Oamenii sunt multumiti la locul de munca atunci cand ceva ii inspira” .

In completare, psihologii indeamana la activitate intelectuala desfasurata in natura, (prin eficientizarea timpului de lucru) in medii deschise sustinute si de activitati fizice, recreative. Aceasta schimbare a perceptiei, a modului in care ne raportam la ce si cum lucram pare sa conduca catre fericirea noastra. Mai mult decat atat, nici angajatorii nu raman indiferenti in fata noilor tendinte impuse de vest si incep usor, usor sa se deschida si sa prioritizeze si bunastarea angajatilor punand la dispozitia lor: sali de jocuri interactive pentru stimularea creativitatii, eliberarea stresului si surmenarii, servirea pranzului intr-o ambianta degajata, iesiri frecvente in scopul socializarii si relationarii interumane, ba chiar vouchere in sistem de bonificatii.

Psihologul Frederick Herzberg interesat de fenomen, abordeaza aceasta stare de la locul de munca functie de mai multi factori cu influenta asupra starii generale precum ar fi: orasul in care traiesti, stilul de viata abordat, domeniul in care iti desfasori activitatea, comunicarea pe care o stabilesti in raportul sef-coleg, orgoliul fata de un castig mai mare decat al tau sau chiar acea placere de a munci care se poate transforma in rutina intr-un timp x. Atunci cand ai bani prea multi nu te mai concentrezi asupra lor, pierzi ratiunea, si atunci cand nu ii ai, devii frustrat caci ti se pare ca esti neimplinit.

Putem concluziona, citandu-l pe A.M.Peshkov: ”Cand munca e placere, viata-i frumoasa! Cand munca e o povara, viata-i robie”. Prin urmare, alaturi de o atitutine pozitiva, un zambet si dorinta de a gasi solutia oricarei probleme, vom modifica aceasta starea generala si tendinta multora de a nu depasi o situatie aparent insurmontabila, care cu siguranta nu va dura la infinit.

 

Sursa foto si statisticilor: google.ro, digi24.ro, adevarul.ro