Content si social media in marketing

Incepem sa ne familiarizam cu diverse titulaturi, notiuni si denumiri din sfera online-ului- media marketing, buyer persona, contentwriter, content marketing, seo, etc., mai cu seama cu cat toate aceste informatii sosesc catre noi cu viteza luminii in vid… 3×10 la puterea 8 :). Uneori avem intuitia de a le filtra si implementa, alteori ni le insusim by default; obtinem explicatia din mers, lucrand si vorbind foarte des despre si cu ele, admitand in ultima instanta ca deja si-au castigat un rol in viata noastra.

 

Cand ne referim la content, esentialul il reprezinta caracterul corect si coerent al mesajului pe care vrem sa il transmitem. Tonul face muzica, iar cu aceasta abordare marsam cu originalitate, dar si libertatea de expresie care va contura mai apoi, tusa personala. Abordarea friendly castiga din ce mai mult teren in fata conceptelor greu digerabile, mai ales atunci cand nu vrei sa te pozitionezi nisat. Fie ca e vorba de simpla placere a scrisului, a promova sau a vinde un produs, cand vrei eficienta in rezultate trebuie sa fii consecvent, sa te documentezi constant, sa observi ce mai fac si altii-chiar concurenta ta- si sa ceri mai mult si mai mult de la tine si de la echipa cu care lucrezi. Trebuie sa simti placerea scrisului- desi se poate intampla ca inspiratia sa se lase asteptata in unele momente, bucuria de a impartasi ce stii, ce esti, pentru ca asta iti va hrani si ego-ul. De ce sa nu recunostem franc? Poti sa scrii aici, acolo, oriunde… suntem influentati de ce simtim, visam, cunoastem, abandonam, reluam… insa, trebuie gasita masura, parghia prin care emiterea mesajului ajunge in forma dorita catre receptori. Ai un tipar, tesi o poveste si o materializezi in social media; acest mediu aventuros, competitiv si complex, cu eficienta probata si respectata. Cu o infrastructura mereu in plin proces de inovatie, acest spatiu iti permite ca ceea ce livrezi sa fie vazut, auzit, cercetat de mase. Povestea trebuie sa fie credibila, redactata si exprimata original. Ideile bune si elementele utile isi vor dovedi in acest caz eficienta sustinute de cuvinte cheie, strategii de promovare, campanii si discount-uri de produse. Acestea sunt menite sa valorifice produsul cu eficacitate si cresteri exponentiale, alaturi de alte tehnici precum seo, sem. Reclama va ramane sufletul comertului, iar publicitatea bine facuta si raspandita va sustine intotdeauna produsul.

 

Experienta si exercitiul, invataturile din greseli demonstreaza ca abordarea corecta construita pe un raport de incredere intre tine si vizitatori va atrage la un moment dat si vanzarile asteptate, feedback-ul dorit si implicit mult „vanatul“ trafic…

Sursa foto: google.ro

E atat de rau sa nu “conduci”?

Exista un apetit (probabil) specific noua – romanilor – legat de abordarea subiectelor de “Leadership”.  Digeram (aproape) orice tip de informatie care ajuta liderul din noi. Inventariem cu sufletul la gura cele “10 lucruri pe care le fac dimineata marii lideri” – poate, poate vom gasi si ceva obiceiuri matinale de-ale noastre. “Numaram ”pasii” pe care-i mai avem ca sa “trezim” liderul din noi. Incercam sa retinem citate “celebre” de la cei care “au reusit” sa devina…leaders, cu speranta ca aspiratia de leadership ne va fi recunoscuta. S.a.m.d.

Sa nu vrei sa devii lider, e deja un sacrilegiu. Te paste ostracizarea, compatimirea de joasa speta (“nu poate mai mult, saracu’”) si eticheta specifica plebei (“e limitat, nu intelege”). Indiferent de visele, aspiratiile, dorintele tale – leadership-ul e de “nepretuit” si de “neinlocuit”. Trebuie sa ai puterea (!) ca in orice moment sa conduci/sa inspiri/sa motivezi pe oricine, oricat, oricum. Daca vrei sa fii doar follower (un termen deja degradant, nu?), esti ca si mort pentru societate. Devii unu din “cei multi” si nu ti mai valorifici potentialul. Dar este, oare, atat de rau sa fii unul dintre cei multi? Oare toti suntem meniti sa fim lideri?

Societatea comunista (in esenta ei cea mai pura) era renumita pentru ca punea binele grupului dincolo de binele individului. Societatea capitalista promoveaza individul si realizarea acestuia, punand pe planul second soarta grupului si binele societatii. Cultura leadership-ului, mai nou, pare ca ia ce e mai rau din ambele: nu exista “eu” in echipa (There is no “I” in team) dar fiecare dintre noi trebuie sa fie un lider (nici mai mult, nici mai putin).

Este oare atat de rau sa nu vrei sa “conduci”?