Cine sunt?!

Pornim la drum cu gandul ca toate raspunsurile intrebarilor existentiale le vom (re)gasi in noi. Dar daca nu ma intorc la origini, cum stiu de unde vin si incotro ma indrept?! Cum experimentez eu cu mine, cum sa ma cunosc si in acelasi timp sa ma si inteleg?!

Deci acceptam ideea unui sens deja trasat sau cand/cum simtim ca trebuie sa alegem resetarea? Nevoia de sens e o caracteristica umana, dar traiectoria acestuia se poate schimba la orice varsta. Depinde de noi sa vedem asta ca pe un challenge si in niciun caz ca pe un factor disturbator. Asa incat, frumos ar fi sa facem cunostinta cu noi insine inainte de a ne trasa viitoare asteptari sau framantari deopotriva.

De ce sa ma chinui inutil vrand sa lupt cu ceea ce eu inca nu cunosc despre mine?

Vrem sa ne schimbam gandirea, abordarea, sa deprindem atitudini triumfatoare si pline de recunoasteri constante, dar startul s-a dat cand nu prea stiam multe despre noi insine. Asta neinsemnand ca de fiecare data cand imi propun un anumit obiectiv trebuie sa imi verific arborele genealogic, ci doar mai multa sinceritate si transparenta in ecuatia me, myself and I.

Dar nici nu pot da mai departe, atata vreme cat eu nu am suficient pentru mine. Celor din jur le va fi bine cand eu ma prioritizez intr-un scop nobil si comun, ulterior.

Si nu, nu e egocentrism, nu trebuie sa dam senzatia ca totul graviteaza in jurul persoanei noastre, ci impartasim consideratia si respectul pentru sine, in raport cu exteriorul. Sunt lectii pe care le repetam pana ni le insusim si acest fapt se reflecta atat in viata sociala cat si cea profesionala. Niciuna din ele nu e strada cu sens unic, prin urmare toate elementele care compun schema au un rol bine definit. Liberul arbitru da posibilitatea de a alege, de a le descoperi la timp, de a le da valoarea potrivita si de a le gasi rostul in puzzle. Legea compensatiei va avea grija de asemenea, sa echilibreze balanta si sa tempereze orice exces, insa putem accepta si ca provocarea de a cerceta face parte dintr-un plan bine ticluit (desigur, fara a fi prozaici).

Prin urmare, ramane bucuria de a trai, de a descoperi si a asuma ceea ce ni se intampla, ce intalnim si mai ales a ceea ce vom afla despre noi. Si nu cand vom trage linie candva, nu, ci cu fiecare traire in parte, astfel incat sa putem avea acces la cine suntem  din aproape in aproape. Updatati si conectati la persoana noastra, urmarindu-ne evolutia si stocand ce serveste sau eliberand ce nu mai este de real ajutor.

Concluzionand, ma bucur ca incep sa ma cunosc mai indeaproape si ca sunt deschisa catre ceea ce urmeaza sa descopar.  Acum sau mai tarziu…

   Sursa foto: Google