Generatia plictisita

“Domnule, nu-i mai trage ata, ce sa mai. Trebuie sa stai cu gura pe ei tot timpul, sa-i impingi de la spate.” Constatarea anterioara ii apartine unui manager cu peste 30 de ani de experienta si cu 50 de oameni in subordine.  Este nevoit ca in fabrica in care lucreaza, sa faca (mai corect, sa asiste la) schimbul de generatii. Oamenii cu “state” vechi ies, rand pe rand, la pensie. Stilul lor atotcuprinzator, molcolm si (uneori) lent nu se mai potriveste pentru “lupii tineri” din echipa. Ei se plictisesc repede, nu mai au rabdare sa parcurga totul “pas cu pas” si (iarasi constatarea interlocutorului meu) “nu mai tin atat de mult sa lucreze in echipa”. Lor trebuie sa le dai “bucatica” lor de care sa se ocupe. Instructiunile se fie cat mai clare iar rezultatele sa se vada imediat si sa fie semnificative, cat mai vizibile.

Ei sunt “generatia plictisita” – pentru care dopamina este extrem de importanta. Iar, pentru ei, dopamina vine din lucruri simple, rapide, usor de digerat (le plac alertele, mesajele scurte si de impact etc.) Modul “molcolm” (sau “pas cu pas”) nu genereaza suficienta “agitatie” (excitement) si prin urmare, nu e o abordare pe care sa o aprecieze. Pare ca motto-ul “lupilor tineri” este “Acum, imediat – sa nu ne plictisim.”De aici si vrem sa fim “agile” (fara sa constientizam intotdeauna ce inseamna sau ce presupune acest lucru).

Nu vi se pare ca “ne plictisim” totusi cam repede?