Pentru ca asa spun eu…

“Pentru ca asa spun eu…”

Aceasta este o fraza “puternica” pe care (aproape) fiecare copil a auzit-o cel putin o data. Atunci cand acestia sunt criticati, intelesi gresit sau doar neglijati de la ceea ce doresc (fara nicio explicatie), primul impuls al copilului este fie sa izbucneasca in lacrimi fie sa reactioneze fizic, bufnind si traznind mai ales la adresa celui considerat “represor / inamic” (acesta fiind, de obicei, un adult). Ei vor, astfel, sa-si arate durerea (psihologica) si frustrarea.

Dar, cand ai 4 sau 5 sau 7 ani, este aproape imposibil sa descrii in mod elocvent starea de spirit, emotiile pe care le simti. Este mult mai usor sa le afisezi. De aceea, in acele momente particulare, copiii incep sa tipe, sa urle sau sa strige. Ei incep de fapt (in termeni psihologici) sa joace/sa exteriorizeze – “acting-out” – sentimentele/emotiile/frustrarile lor.

Si ghici ce? In lumea adulta, este aproape la fel.

Ca adulti, invatam sa ne abtinem (chiar sa reprimam) sa expunem fizic emotiile noastre (adanci). Incercam sa le explicam, sa le rationalizam cat mai mult posibil. Cu toate acestea, de indata ce cineva “apasa” (mai tare) butoanele noastre (ne irita din ce in ce mai rau), avem tendinta sa ne intoarcem la copilul nostru intern (indignat). Ne “atacam”, si, la randul nostru, bufnind si traznind, ne retragem de la acea conversație sau, dimpotriva, ne razvratim intr-o maniera dura si puternica. Si, mai des decat credem noi, ne protejam lansand o contr-ofensiva. In loc sa intelegem temerile noastre, nesiguranta si indoiala de sine, le blocam si, cel mai important, le întoarcem impotriva adversarul/inamicul nostru.

Nu ati simtit, după o conversație densa, aprinsa si după ce ati avut timp sa va calmati/racoriti, că este posibil sa fi exagerat? Ca unele dintre actiunile pe care le-ati intreprins si/sau raspunsurile pe care le-ati dat au parut (asta dupa ce dupa ce v-ati calmat) exagerate si inflamate, avand in vedere complexitatea subiectului in sine?

Asta pentru ca ati exteriorizat/ati jucat – acted-out – starea de spirit. In acel moment, furia pe care ati experimentat-o ​​a venit din teama ca nu veti obține ceea ce aveti nevoie/doriti, ca nu sunteti iubiti, respectati, ca nu sunt inclusi/acceptati de grup. Nu este exact cum a fost ca atunci cand eram copii, doar cu mai mult “bagaj” psihologic acumulat de-a lungul anilor? Acum suntem adulti, ne putem supara si ne putem razbuna cu mai multa putere si folosind multe alte mijloace. Putem castiga, de data aceasta, lupta – nu ca atunci cand eram copii.

Oh, asta e o iluzie …

Acum, imaginati-va toate acestea pentru un individ intr-o pozitie de conducere. Numarul de amenintari si (eventuale) conflicte creste exponential. Asteptarile mai mari si ambitia mai mare genereaza un nivel sporit de stres si anxietate. Toate temerile, emotiile reprimate gasesc o cale mai usoara de a iesi la suprafata si individul (liderul!!?) este mai predispus sa reactioneze/se exteriorizeze in momente dificile, precum termene scurte, echipe conflictuale, angajati nemultumiti, proiecte stresante si multe altele. La fel ca si in copilarie, descatusarea/dezlantuirea aduce (in cea mai mare parte a timpului) multe dezavantaje si probleme in orice relatie umana.

Evident, ne intrebam daca putem evita aceste situatii cat mai mult posibil sau, cel putin, sa reducem probabilitatea lor. Este greu sa dai o reteta pentru o chestiune psihologica atat de complexa. Cu toate acestea, m-as aventura si as oferi trei elemente-cheie pe care, in opinia mea, ar trebui sa se concentreze oricare individ care doreste sa fie mai bun (si, prin urmare, un lider mai bun). Ca o nota aditionala – acestea sunt, de asemenea, elemente esentiale din filosofia de servant leadership si sunt promovate ca atare.

  1. Constiinta de sine – trebuie sa stim cine suntem. Trebuie sa intelegem temerile noastre, regretele noastre si nesiguranta noastra. Daca nu este posibil sa le rezolvam, trebuie sa invatam cel puțin cum sa ne descurcam. Cele mai multe dintre conflictele si problemele dintr-o relatie provin de la proiectarea emoțiilor initiale/primare “rele” pe “adversar”, emotii care provin de obicei din probleme nerezolvate (lipsa de dragoste, respingere, sentimente care nu au putut fi evaluate etc.). . Sa cunoastem toate aceste lucruri si sa le intelegem vor aduce echilibrul necesar pentru a trai si a performa eficient.
  2. Colaborare – nu suntem singuri. Exista prea mult egoism intre indivizi. Toata lumea vrea sa protejeze – cu orice pret – “interesul propriu”. Legile fizicii sunt destul de clare – presiunea este egala cu forta pe suprafata. Deci, de indata ce “suprafata” este mai mica, presiunea devine mai mare. Abordarea de unul singur a “fortelor” externe (termene nerealiste, bugete scazute, sefi rai etc.) va aduce prea multa presiune asupra individului, făcându-l predispus catre comportamente grotesti. A avea o echipa cu care sa colaboreze va creste “suprafata”si va deturna presiunea, facand-o mai suportabila si mai usor de manevrat.
  3. Vulnerabilitate – nu suntem Super-barbati sau Super-femei. De obicei, furia vine ca un mijloc de a va proteja vulnerabilitatile. Sa inveti sa renunti/ sa “dai drumul” controlului, să fii deschis si sa-ti divulgi sentimentele este un pas urias. In secolul trecut, am incurajat rationalitatea in timp ce incercam sa evitam orice lucru care nu poate fi explicat stiintific (cum ar fi emotiile sau durerea). Prin urmare, orice “rani” care nu au o cauza tangibila (cum ar fi lipsa iubirii sau a respectului) sunt evitate sau “tratate” superficial. Si acestea sunt “ranile” care dureaza si afecteaza fiecare aspect al vietii noastre.

Acesta este doar varful aisbergului, sunt sigur. Emotiile, senzatiile, sentimentele, temerile: toate acestea fac parte dintr-o “lume” care constituie fundamentul oricarei relații fie ea personala sau profesionala. Prin urmare, nu trebuie sa le ignoram, ci sa le intelegem si sa le folosim in beneficiul nostru ca indivizi, in special pentru cei care aspira sa conduca.

Pentru a fi liderul pe care toata lumea il asteapta astazi, trebuie să vindecam “ranile” de ieri sau, cel putin, sa le recunoastem si sa incepem sa lucram la ele. Si aceasta este cea mai dificila decizie pe care trebuie sa o ia oricare dintre noi care doreste sa conduca/sa devina lider.

Esti pregatit pentru asa ceva?  Poti lua o astfel de decizie?

 

Sursa Foto: Google

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *