Once upon a… nowadays

Ne descoperim traind propriile povesti… dar si prin ale altora. Odinioara prin viu grai, mai apoi si prin scris. Savuram o poveste bine relatata pentru ca genereaza emotii; acel melanj cu sens care te transpune direct “acolo”…

Acest mod de exteriorizare este instrumentul care ne apropie, prin skill-urile storyteller-ilor ce pot cu adevarat sa comunice, sa nareze transmitand o stare si schimbandu-ne din spectator in participant activ; iar in raport cu marketing-ul, mai ales prin forta unui brand transformat intr-o poveste.

Storytelling/doing-ul este o declaratie strategica care isi propune acapararea unui public tinta, suplimentand valoarea marcii. Te determina sa actionezi in urma unor impulsuri. Aceasta poveste interpretata este importanta pentru ca „vinde” subliminal si face/trebuie sa te deosebeasca de ceilalti din domeniu. Indiferent de mediul prin care aceasta patrunde, este esential ca mesajul sa fie convingator si cu „bataie lunga”. El trebuie sa fie corect inteles, astfel incat sa nu se creeze echivoc si ca cei pe care ii vrei doar ai tai sa perceapa si sa priceapa ceea ce ai vrut sa transmiti; in caz contrar, risti sa nu atingi scopul pe care ti l-ai setat.

Naratiunea trebuie sa detina coerenta si sa te faca sa recunosti ca vrei mai mult: sa afli, sa cauti, sa compari, ca ulterior sa decizi cumparand. Abordarea este cheia in masura in care stii sa profiti de tot ceea ce dispune marketing-ul zilelor noastre. Emotia va naste legatura prin care oamenii se regasesc in ce povestesti onest, inspirational, dar si cu ancorare in real. Conceptul se imprima, desi mediile prin care acestea se transmit se schimba sau se alterneaza. Dezvoltand aceste legaturi profunde, continutul activeaza centrii emotionali, iar creierul asociaza constatarea cu toate lucrurile experimentate: vazute, gustate, traite, simtite…

Cei ce sunt parte integrata in povestea spusa de tine isi capata rolul lor si mijlocesc produsul/serviciul oferit. A analiza totusi concurentii, potentialii si principalii clienti inseamna a acorda atentie maxima in mod constat tuturor instrumentelor mai vechi, mai noi prin care se produce transmiterea mesajului: foto, content scris, voice si video. Digitalul atrage, prin urmare trebuie sa fie adaptat si usor de accesat.

Cine sunt? Ce prefera? De unde provin? Cu ce se ocupa? Care le sunt asteptarile? Ce isi doresc mai mult? Cunoscand aspectele cele mai profunde din interiorul segmentelor asupra carora exista raportarea, povestile vor avea content-ul ravnit, firul prin care se vine la sursa.

Storytelling-ul poate fi asociat cu o dinamica evolutiva, strategica care poate mentine un balans intre trecut si prezent; prin sesizarea povestilor, experimentarea si inglobarea emotiilor, prin empatizare cu viata reala si acceptarea ca toate componentele pot ajuta oamenii sa se inteleaga mai bine unii pe altii.

Sursa foto: Google

TCM- Developing, Asking, Advising

O parte a dezvoltarii vietii profesionale si chiar personale este datorata si formatorilor (fie care apar pur si simplu, fie ca ii alegem prin prisma dorintelor si asteptarilor) cu care interactionam de-a lungul timpului. Iar cand acest lucru se intampla in cadrul unei organizatii, corporatii care isi propune sa investeasca in echipa cu care lucreaza si pe care se bazeaza, atunci lucrurile nu pot decat sa functioneze spre superlativ.

Deseori se fac confuzii asupra termenilor TCM= trainer, coach si mentor, intrucat la un moment dat toate isi propun upgrade-uri pe aceleasi seturi, structuri de invataturi, doar ca ele se aplica separat, functie de situatia la care se face referire.

Asadar, cand ne raportam la trainer, vorbim despre o persoana cu experienta, care ofera informatii intr-un format cu caracter general; conduce discutia, este focusat pe categorii de grupuri, deci abordeaza mase de oameni. Deprinderea si dezvoltarea noilor abilitati stau la baza speach-ului, functii ce urmeaza a fi implementate spre indeplinirea sarcinilor trasate in cadrul activitatii care se desfasoara.

Prin urmare, coach-ul deja reprezinta in sine un stil de leadership si se bazeaza in principiu pe descoperirea potentialului individual; pe langa aceasta, aprofundeaza si exploreaza tot ceea ce s-a acumulat la nivel de info si experienta, oferind o poarta deschisa in comunicarea “unu la unu”. Insa, timpul de actiune asupra situatiei este mai scurt decat cel in cazul mentorului.

Iar daca vorbim si despre mentor, aici lucrurile se intampla pe termen mai lung prin ascultare, abordare intensa si extinsa, o relatie mai aprofundata mentor-discipol, care genereaza atat valoare, cat si castig bilateral. Abilitatile sunt reliefate, teoretizandu-se mai putin si insistandu-se asupra notiunilor acumulate, intr-o maniera mult mai aplicata. Elementul cheie “timp” este focus si el pe axa obtinerea rezultatelor; mentorul incurajeaza, motiveaza, ofera sfaturi si vede in tine ceea ce el a fost odata. Construind pe tine, reprezinti potentialul din care sigur va “scoate” ceva la un moment dat.

Aceasta relatie poate fi determinanta in evolutia fiecaruia (desigur, oricui isi doreste acest lucru), atata timp cat esti deschis, cat ai gasit si rezonezi cu persoana ce iti serveste drept exemplu, ghidaj. Avem nevoie de inspiratie la orice nivel, sa ne auto-depasim si sa functionam mai bine prin puterea exemplului pozitiv si de succes.

Dar totodata si cu speranta de a nu insusi ad litteram nu mai putin celebrul vers: “The more I see the less I know”…😊

Sursa foto: Google, www.jrpayne.com

From mind-full to mindful

Prezent. Aici. Acum. Deschidere catre momentul caruia trebuie sa i se acorde atentie nemijlocita…

Ne lasam prinsi intre trecut prin reluarea problemelor si viitor prin programarea urmatoarelor griji. Uitam sau nu stim sa ne concentram atentia catre clipa prezenta, prin conectarea la momentul acum.

Programarea creierului si a mecanismelor asociate in starea de atentie constienta interactioneaza si imbogateste fizicul, mentalul si mai ales, socialul. Echilibrarea si gestionarea starii folosind aceasta practica inspirationala, mindfulness, dezvolta ideile, incurajeaza inteligenta emotionala, oferind o perspectiva noua asupra vietii. Orientalii ne-au invatat sa punem in aplicare tehnica si in terapiile occidentale, reusind crearea unor circuite de rezonanta.

Si totusi, provocarea vine abia in momentul in care vom reusi sa redam aceasta stare de atentie constienta permanenta intr-o stare de rezistenta pe termen lung.

Strategia constientizarii sinelui, care presupune atat planificarea cat si prioritizarea activitatilor cotidiene dezvolta un prag al meditatiei asupra aspectelor cu adevarat importante ale vietii. Explorandu-le si eliberand stresul, principalul factor declansator al bolilor si nefericirii, focusul se va schimba si se va orienta catre solutie si nu catre a genera blocaje.

Practicata oriunde, prin imbratisarea constienta a lucrurilor si starilor, prin calm si intelepciunea acceptarii, mindfulness-ul ia forma prezenta si integrata a vietii noastre, fara sa se transforme in ceva suplimentar, ci doar ceva ce a lipsit, iar acum s-a reintors.

Deci, ce alegi?!

 

Sursa foto: Google

Dream Big!

Imaginatie+convingeri nelimitative=realitate imediata

 

Friedrich Nietzsche spunea ca “asupra omenirii se va abate cea mai mare nenorocire in ziua in care toti visatorii vor disparea”…

Evolutia omenirii este azi in forma actuala pentru ca omul a visat la ea. Prin urmare, ceea ce este azi vis, maine poate deveni realitate; e doar o chestiune de timing.

In acest context, ne putem gandi ca imaginatia si creativitatea fac casa buna. Aduse laolalta, ele lucreaza continuu si se completeaza. Iar daca introducem creativitatea in tot ceea ce intreprindem in viata de zi cu zi, asumam o calitate superioara a constiintei noastre.

De-a lungul vietii imaginam un numar mare de idei si situatii, dorim o abordare facila in rezolvarea problemelor si incercam/tindem spre indepartarea metodelor rigide. Dar cum capata contur acesta teorie a ideilor insirate?! Cum le dam viata?

Imaginatia creatoare este expresia noutatii, atat prin factorul original pe care il contine si totodata asupra focusului ce il doreste ideea in sine. Interesanta abordare, mai cu seama cu cat s-a demonstrat ca noi devenim dependenti de substantele eliberate de creier, mai exact corpul fizic dezvolta aceasta dependenta. Paradoxal, ideatic si intrigant, dar frumos. Nu intamplator se spune ca suntem ceea ce gandim.

Un alt exercitiu benefic ar fi asocierea unui vis cu un produs pe care urmeaza sa il vindem; din care va rezulta aceeasi situatie: nu poti convinge pe nimeni sa creada in visul tau/sa cumpere produsul atata timp cat tu nu crezi in el si nu ii dai valoarea potrivita. Trebuie sa mergi cu el pana la capat, sa stii tot despre el, sa il contii…

Dar pentru asta, mintea trebuie structurata intr-un fel anume. Pe de alta parte, ni se ”vand” adeseori vise, dar daca nu ne rezonam cu ideea cum vom reusi sa ni le insusim?

Problema intervine atunci cand ai ideea, descoperi posibiltati reale de aplicare si totusi nu reusesti sa redai forma exacta, desi ai plecat de la un content bun… Mintea antrenata poate explora potentialul si sa depaseasca limitele in raport cu provocarile din lumea reala. In definitiv, e vorba doar de mult exercitiu.

E just ca uneori simtim nevoia de refugiu indepartandu-ne de palpabil, insa pana la urma visele trebuie transpuse in realitate si nu realitatea schimbata in vise.

Sursa foto: Google

Cine sunt?!

Pornim la drum cu gandul ca toate raspunsurile intrebarilor existentiale le vom (re)gasi in noi. Dar daca nu ma intorc la origini, cum stiu de unde vin si incotro ma indrept?! Cum experimentez eu cu mine, cum sa ma cunosc si in acelasi timp sa ma si inteleg?!

Deci acceptam ideea unui sens deja trasat sau cand/cum simtim ca trebuie sa alegem resetarea? Nevoia de sens e o caracteristica umana, dar traiectoria acestuia se poate schimba la orice varsta. Depinde de noi sa vedem asta ca pe un challenge si in niciun caz ca pe un factor disturbator. Asa incat, frumos ar fi sa facem cunostinta cu noi insine inainte de a ne trasa viitoare asteptari sau framantari deopotriva.

De ce sa ma chinui inutil vrand sa lupt cu ceea ce eu inca nu cunosc despre mine?

Vrem sa ne schimbam gandirea, abordarea, sa deprindem atitudini triumfatoare si pline de recunoasteri constante, dar startul s-a dat cand nu prea stiam multe despre noi insine. Asta neinsemnand ca de fiecare data cand imi propun un anumit obiectiv trebuie sa imi verific arborele genealogic, ci doar mai multa sinceritate si transparenta in ecuatia me, myself and I.

Dar nici nu pot da mai departe, atata vreme cat eu nu am suficient pentru mine. Celor din jur le va fi bine cand eu ma prioritizez intr-un scop nobil si comun, ulterior.

Si nu, nu e egocentrism, nu trebuie sa dam senzatia ca totul graviteaza in jurul persoanei noastre, ci impartasim consideratia si respectul pentru sine, in raport cu exteriorul. Sunt lectii pe care le repetam pana ni le insusim si acest fapt se reflecta atat in viata sociala cat si cea profesionala. Niciuna din ele nu e strada cu sens unic, prin urmare toate elementele care compun schema au un rol bine definit. Liberul arbitru da posibilitatea de a alege, de a le descoperi la timp, de a le da valoarea potrivita si de a le gasi rostul in puzzle. Legea compensatiei va avea grija de asemenea, sa echilibreze balanta si sa tempereze orice exces, insa putem accepta si ca provocarea de a cerceta face parte dintr-un plan bine ticluit (desigur, fara a fi prozaici).

Prin urmare, ramane bucuria de a trai, de a descoperi si a asuma ceea ce ni se intampla, ce intalnim si mai ales a ceea ce vom afla despre noi. Si nu cand vom trage linie candva, nu, ci cu fiecare traire in parte, astfel incat sa putem avea acces la cine suntem  din aproape in aproape. Updatati si conectati la persoana noastra, urmarindu-ne evolutia si stocand ce serveste sau eliberand ce nu mai este de real ajutor.

Concluzionand, ma bucur ca incep sa ma cunosc mai indeaproape si ca sunt deschisa catre ceea ce urmeaza sa descopar.  Acum sau mai tarziu…

   Sursa foto: Google

Gestionam oameni sau situatii?

 

Informatia ofera libertate, cunoasterea faciliteaza accesul la putere, iar educatia conduce societatea catre progres.

Adevarata provocare in gestionarea acestor resurse este data de stabilirea prioritatilor atunci cand ne raportam la situatii pe care suntem nevoiti sa le parcurgem. Intotdeauna vor exista leaderi, dar important e ca acestia sa isi asume rolul de liant catre echilibrul dorit.

A-i antrena pe altii in diverse circumstante inseamna si a te autoantrena, practic te verifici pe tine. Toate metodele motivationale pornesc de la „eu” si dezvolta pe langa capacitatea de relationare, si cunoasterea oamenilor. Solutiile proactive si creative trebuie sa impartaseasca valori, obiective si tinte comune. Utilizarea practica a acestora perfectioneaza strategiile, care sunt menite sa orienteze atat spre calitatile serviciilor si produselor pe care le intrebuintam, cat si a calitatii vietii persoanelor implicate in circuit.

In subsidiar totul are la baza o strategie. Suna mercantil, insa clara si eficienta ea poate scoate la lumina sau chiar declansa schimbari pozitive, pe de o parte; de celalalta parte, planificarea strategiilor coerent si eficace poate minimiza consecinte grave dintr-o situatie de criza. Deci gestionam situatii prin si cu oameni; resursa umana, acest garant unic in ceea ce priveste conditiile de adaptabilitate, dezvoltare si implicit, totalitatea factorilor fizici si intelectuali in procurarea bunurilor si serviciilor.

Atat contextul social cat si cel profesional trebuie intretinut si imbunatatit cu abilitati de comunicare. Trebuie sa fim cinstiti si sa admitem ca nu toti oamenii interactioneaza si comunica cu usurinta. Traim si ne desfasuram activitatile in grupuri si societati organizate, prin urmare avem nevoie de o relationare cat mai productiva cu interes si pentru propria persoana, dar si pentru legea nescrisa a reciprocitatii.

 

P.S. ”Omul e facut sa traiasca printre oameni. Prin urmare, ori ii educi, ori ii suporti.”

-Marcus Aurelius-    

Sursa foto: Google

Cunoasterea prin auto-actualizare

De-a lungul vremurilor, conceptul de cunoastere a determinat nasterea sa ca fenomen filosofic, cu trecut si totusi extrem de actual, dar si cu perspective de dezvoltare in viitor.

Auto-cunoasterea se dezvolta din inteligenta emotionala spre a deveni un om total, cu posibilitatea de a se implini. Dupa cum afirma Maslow: “ceea ce un om poate fi, el trebuie sa fie”.  Actiunea incepe si se dezvolta cu varsta, prin suma experientelor traite si impartasite si devine o necesitate elementara in procesul actualizarii. Niciodata nu ajungi sa spui ca este suficient sau ca ai descoperit totul.

Evolutia interioara in timpul activitatilor cotidiene naste odata cu satisfacerea nevoilor inferioare (fiziologice, securitate, apartenenta, stima) si nevoi superioare, de autorealizare: acceptarea starilor de spirit, lipsa prejudecatilor, rezolvarea problemelor, creativitate, moralitate. Invatam asadar sa ne descoperim si totodata sa ne si acomodam la schimbarile si provocarile neasteptate.

Carl Rogers subliniaza interesant ca “actualizarea conduce oamenii catre gradul crescut al autonomiei si independentei, largirea experientei si incurajeaza procesele personale din care vor rezulta comportamente pozitive”. Dand locul cuvenit educatorilor, indrumatorilor, mentorilor din viata noastra vom afla si ceea ce ne motiveaza: atat prin cunoasterea de sine si a propriei individualitati, o cautare continua a reperelor ca forma de ghidaj, cat si cunoasterea semenilor.

Suntem stapani pe sine si pe propria viata si putem crea atat mediul de lucru motivant si creativ, cat si adaptarea acestuia la incercarile vietii contemporane.

Persoana care a devenit ceea ce trebuia sa devina va avea perspectivele utile si inovatoare, va fi eficienta si actualizata.

Aceasta transformare de sine perceputa si insusita ca un proces in continua modificare, va indeparta ideea lucrurilor standard, conceputa dupa sabloane care conduce uneori la distorsionarea realitatii. (si care fara sa vrem ne influenteaza modul in care ne percepem pe noi insine, dar si pe cei din jurul nostru)

 

Surse: Carl Rogers- ” Cu cuvintele lui Rogers”/1980, Google, Piramida lui Maslow- conceptul de “ierarhia trebuintelor”  

Addicted to… #workworkwork

 

Un sondaj MyJobs arata ca peste 50% din angajatii romani raman peste program si 12,6% efectueaza ore suplimentare la locul de munca. Ritmul alert al zilelor noastre coroborat cu dorinta de a ne face remarcati in baza muncii prestate, vointa de a ne deosebi fata de ceilalti (fie pentru a urca ierarhic, fie pentru a consolida o pozitie deja ocupata) ne indeamna spre o robotizare a sistemului de lucru.

Vecinul succesului este uneori esecul? Sigur.

Atunci cand se confunda pasiunea, implicarea si daruirea cu obsesia unui lucru (care trebuie facut doar asa, aici, ieri), cand ma confund cu ceea ce fac si imi creez contextul in care detin un control freak si asupra taskurilor in care nu am o implicare directa. Sau poate lipsa acuta de sens pe care o resimte din plin omul de azi si a vietii personale orienteaza catre astfel de surogate si adictii.

Castigul personal reflectat in remuneratia obtinuta sau imaginea pe care vreau sa o arat demonstrand ca e un sunt superom, nu poate sadi in ochii celorlalti reflexia pe care o percep eu. Consideratia pentru mine ca individ sub toate aspectele, ma va face sa dau si eu mai departe… de bine.

Devenim ultracompetitivi, crezand ca binele e acelasi lucru cu bunul de consum intr-o goana nebuna dupa achievementul lucrurilor materiale? De foarte multe ori.

Esecul in plan personal ne determina sa credem ca asa vom echilibra balanta? Nimic mai gresit.

Surprinzator, dar nimeni nu isi doreste un astfel angajat in echipa sa. De fapt un om in primul rand, care ajuns intr-o astfel de situatie, isi va gestiona timpul prost si va determina situatii conflictuale care la un moment dat se vor resimti intr-o lipsa acuta de creativitate; influentand pe termen mediu-lung atat productivitatea cat si valoarea reala a calitatii muncii.

Avem nevoie de o buna relationare, nu doar a fi buni din punct de vedere tehnic cu mecanisme bine implementate. In plus, cine si-ar dori ca intr-o zi sa i se zica: ”go and get some life”?!

Sursa foto: Google

Sunt fericit cand muncesc?

Fericirea e o alegere. Pornind de la aceasta premisa si ca tot eu imi aleg locul de munca, atunci aleg sa fiu si fericit si in concordanta cu el. Este o utopie?!

Dupa un studiu dezvaluit recent de Eurobarometru raportat la tara noastra, se pare ca sase din zece romani sunt nefericiti la locul de munca. Fie ca se refera la conditiile de lucru, salariul primit sau chiar activitatea pe care o desfasoara, acestia nu isi mai gasesc motivatia, cheful de a munci, de a relationa pozitiv si constructiv cu superiorii si colegii sau chiar de a fi mai productivi in prestatia lor. Asadar, tanjim dupa forma de succes, a mediului propice in care sa ne putem identifica cu ceea ce facem si in care putem lucra cu spor.

Fara doar si poate ne raportam si la ce au ei (strainii) si noi nu?! Capacitate intelectuala exista, (e drept ca uneori mai mult in forma individuala in detrimentul celei colective), poate ca vointa si motivatie mai putina…?! Care ne sunt asteptarile impreuna, dar si separat? Dezvoltarea personala prin/cu cea profesionala, explorarea potentialului, depasirea limitelor, parasirea zonei de confort si transformarea provocarilor in oportunitati palpabile.

Un alt studiu, Manpower ne aduce totusi in atentie ca pentru Europa, primordiala in fata sefilor este increderea reciproca, peste 50% din angajati manifestand aceasta dorinta, pe cand in America de Nord, importante sunt cunostintele temeinice. Si procentele poate ca ne vor surprinde in ordinea importantei lor, insa fericirea si succesul la locul de munca ocupa un loc fruntas cu 26%, urmat de salariu cu 19%, calitatea muncii 18%, respectul si recunoasterea 15%, iar in ultimul rand performanta top, cu 10%. Pentru succesul performantei, medalia de aur merge catre asiatici cu 14%, (cunoscuta fiind determinarea acestora in a se autodepasi), argint catre nord americani cu 12% si bronz pentru europeni cu 8%. Acelasi studiu confirma ca echilibrul intre viata personala si munca este cheia.

“Oamenii sunt multumiti la locul de munca atunci cand ceva ii inspira” .

In completare, psihologii indeamana la activitate intelectuala desfasurata in natura, (prin eficientizarea timpului de lucru) in medii deschise sustinute si de activitati fizice, recreative. Aceasta schimbare a perceptiei, a modului in care ne raportam la ce si cum lucram pare sa conduca catre fericirea noastra. Mai mult decat atat, nici angajatorii nu raman indiferenti in fata noilor tendinte impuse de vest si incep usor, usor sa se deschida si sa prioritizeze si bunastarea angajatilor punand la dispozitia lor: sali de jocuri interactive pentru stimularea creativitatii, eliberarea stresului si surmenarii, servirea pranzului intr-o ambianta degajata, iesiri frecvente in scopul socializarii si relationarii interumane, ba chiar vouchere in sistem de bonificatii.

Psihologul Frederick Herzberg interesat de fenomen, abordeaza aceasta stare de la locul de munca functie de mai multi factori cu influenta asupra starii generale precum ar fi: orasul in care traiesti, stilul de viata abordat, domeniul in care iti desfasori activitatea, comunicarea pe care o stabilesti in raportul sef-coleg, orgoliul fata de un castig mai mare decat al tau sau chiar acea placere de a munci care se poate transforma in rutina intr-un timp x. Atunci cand ai bani prea multi nu te mai concentrezi asupra lor, pierzi ratiunea, si atunci cand nu ii ai, devii frustrat caci ti se pare ca esti neimplinit.

Putem concluziona, citandu-l pe A.M.Peshkov: ”Cand munca e placere, viata-i frumoasa! Cand munca e o povara, viata-i robie”. Prin urmare, alaturi de o atitutine pozitiva, un zambet si dorinta de a gasi solutia oricarei probleme, vom modifica aceasta starea generala si tendinta multora de a nu depasi o situatie aparent insurmontabila, care cu siguranta nu va dura la infinit.

 

Sursa foto si statisticilor: google.ro, digi24.ro, adevarul.ro

DISCIPLINA- factor externalizator in procesul creativ

Disciplina presupune procesul de cunoastere.

Intr-o lume sufocata de TREBUIE/NU TREBUIE unii oameni isi seteaza repere catre studiu intens, fara a deveni, evident, atotcunoscatori; dar cu dorinta de a transforma acest proces intr-o etapa de identificare, trecuta prin filtrul gandului, al simtului, al lucrurilor cu care ti-ai stabilit o conexiune. Stabilind o relatie buna cu eul, factorii motivationali vor sustine intotdeauna baza catre rezultatul dorit. Asociem concepte prin originalitate si utilitate, dand plus valoare elementelor de noutate ce intra in viata noastra si ajungem sa dezvoltam sistematic idei, totul pentru a ne manifesta creativitatea, uneori inconstient. Caci, mintea umana surprinde, detine capacitatea de a (trans)forma situatii incerte si ciudate in idei propulsatoare si deseori cu efect impactant asupra ceea ce credeam odinioara. Materializarea ideilor poate presupune un proces de durata, insa momentul descoperirii si admiterii lui pare sa echilibreze balanta, iar resursa timp devine atunci o chestiune relativa. ACUM se implica natural…

Asadar, nu punem egal intre determinare si incrancenare, dar dublam avantul de cunoastere, de a da mai departe, calatorind in trecut si prezent, descoperind cine vom fi maine. Plusam ambitia, dezvoltam perseverenta si cautam raspunsurile intrebarilor ce (re)vin, imbratisand cine suntem. Fiecare persoana libera in gandire va alege clar ce o implineste dintr-un spectru vast de emotii, trairi, actiuni si chiar situatii limita. Bucuria lucrurilor propuse va veni in completarea starii de echilibru, iar beneficiile vor fi sedimentate intr-o baza pe care mereu va fi dispus sa construiasca. Exercitiul constant va antrena vointa de a vrea mai mult, de a se implica sanatos, de a creste atat la nivel personal, cat si profesional.

Creativitatea devine astfel, parte a constiintei de sine si o asumi ca un factor eliberator: caci ea ar fi interesant sa fie privita nu ca un spatiu ezoteric, destinat doar celor initiati, ci ca un spatiu deschis sub toate nivelurile, tuturor celor care pot si accepta cu indrazneala si curaj ca orice lucru facut cu suflet si implicare poate deveni creatie…

Creatia ta.

P.S. Dezvolta-ti activitatea creatoare!

 

Sursa foto: google.ro